Este de 1000 de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli decat sa fii pesimist si sa ai dreptate...

sâmbătă, 7 februarie 2015

A trecut ceva timp...





Iti mai aduci aminte? Stiu.. din nou apar si te tulbur.. imi pare rau.. Nu as putea s-ti spun de ce fac asta.. dar stiu ca iti simt lipsa. Si ca mi-e dor de tine. Si ca vacanta mea de vara nu a decurs cum voiam.. Dar lucrurile s-au schimbat acum. M-am eliberat de probleme. Imi urmaresc scopul pentru care am venit aici. Dar constat ca imi lipsesti... Si as vrea sa te vad.. Sa stam de vorba.. Sa ne plimbam prin orasul asta mare unde nu ne cunoaste nimeni.. Am vazut azi o melodie postata de tine si ma intrebam daca e pentru mine sau daca ai reusit cumva sa treci peste mine si sa-ti gasesti un echilibru.. Nu stiu de ce, dar inca ma vad cumva in centrul universului tau. Asa cum, probabil si tu te simti in centrul universului meu, in ciuda faptelor mele.



In orice caz.. voiam doar sa-ti spun ca-mi lipsesti...

marți, 30 iulie 2013

Noaptea e lunga foarte



Liniste si pace pe frontul de est. Emotii, ganduri, sperante, toate danseaza in noapte. Degetele canta foneme si morfeme care devin cuvinte, sintagme, fraze. Metafore reciclate in singuratatea noptii. Fara Luna de aceasta data. Este tarziu. Prea tarziu. Unele lucruri nu se mai pot schimba. Ranile facute nu se mai vindeca la fel dupa apocalipticul an. Karma s-a ars. Asa se spune. Cu toate astea, nu vad la fel lucrurile. Inca platim pentru alegerile facute pana acum.
Ai crede ca fericirea e greu de obtinut. Alergam toti dupa ea ca bezmeticii. Ea ne rade in nas. Intotdeauna este in acelasi loc. Depinde daca o vezi sau nu. Indiferent cat de departe fugi in lumea asta, ea e acolo. Te bantuie ca regretele. Deschide ochii! Atat spune. Tu ce faci? Ii inchizi mai tare. Crezi ca altul iti este scopul. Ceva mai maret. Toti vrem sa fim eroi, nu? Vrem glorie, admiratie, respect. Oare asta conteaza? Prea multe planete retrograde in astrograma mea, amuzanta de altfel. Pana la un moment dat, credeam ca e anormal sa fiu eu. Dar ma uit in jur, si imi dau seama ca nu sunt singura in aceasta pozitie. Da, visez cu ochii deschisi din multe puncte de vedere. Doar tintesc mai sus decat ar trebui. Din fericire, sunt cel mai norocos semn zodiacal. Dar vezi tu, si norocul se plateste. Scump chiar. L-am primit in rate si il platesc... o singura data. Tind sa cred ca se apropie acel moment. Daca inainte vedeam franturi din ce se va intampla, acum totul e blank. Liniste si pace. Nu mai am nici un indiciu incotro sa merg. Daca este bine ce fac sau nu. Nu mai exista semne. Totul e lasat la liberul arbitru. Dumnezeu si-a luat concediu. Universul nu-mi mai da nici un sfat. Visele devin tot mai de nedeslusit. Totul e cu susul in jos. Iar eu.. eu visez cu ochii deschisi, fug in lumea mea fericita si incurcata. Acolo unde trubadurul meu ma iubeste si sunt fericita cu el. Acolo unde sunt singura pe varful Craiului si imi doresc sa vad ochii aceia verzi cu puncte pamantii. Sa ascult tacerea din privirea lui si sa adormim ca pruncii. Stiu ca nu am nici un viitor aici. Sau dincolo. Nu stiu daca vreau stabilitate in viata mea. Sunt sigura ca nu vreau familie. Am vazut unde duce. O familie fericita s-a dus dracu foarte repede.  Exista un singur lucru pe care ma pot baza. Instabilitatea mea este mai sigura decat familia aia fericita pe care o vrea fiecare. Cel putin asa stii sigur ca nimic nu e sigur. Altfel.. te mariti, faci copii si iti dai seama la 45 de ani ca nu asta e viata pe care o voiai. Singuratatea si moartea sunt singurele lucruri sigure din lumea asta. In rest, totul e relativ.
Nici macar nu stiu ce vreau sa scriu aici de fapt....

marți, 16 iulie 2013

Bordó Sárkány - Világfa



Vine vara... Menestreii imi trezesc zambetul demult adormit. Ma simt vie, inotand in verde smarald. Pe ici pe colo isi fac loc petece pamantii.. Se vede tot universul prin ele. Ma privesc in oglinda lor si cad prada proprie-mi vraji. Sunt frumoasa "ca un imn pagan"... Sunt liniste, un rau involburat ce se arunca in bratele luminii. Sunt soare si luna, viata si moarte, ea si el. Sunt tot. Ma inalt, octava cu octava si nasc daimoni si muze. Dansez sub clar de Luna, zana sau parte din iele, si sunt mai fericita ca niciodata. Singura, libera creez poezie prin gesturi si priviri. Privindu-ma prin acei ochi am redevenit zeita. Stiu cate alte zeite au mai trecut prin acei ochi de smarald. Dar nici o alta zeita nu ma va inlocui. Sau detrona. Sufletu-i mi-este captiv. Iar eu, frumoasa si puternica, lovesc nehotararea de portile pamantii ale irisului. Dezbracati de trecut, inhibitii, iluzii, zi si de haine discutam la un pahar de vin rostul vietii. "Noi suntem iubire. Suntem prea mult pentru a apartine unei singure persoane o viata intreaga. Artistii nu pot fi monogami." Inchiriem iubire si o traim la maxim. Fiecare picatura, fiecare fir de par se ridica pe noi, fiecare privire aruncata de un zambet, fiecare atingere creeaza un orgasm tactil, vizual, gustativ, auditiv si olfactiv. 5 orgasme. Toate in acelasi timp. Asta nu dragoste, sa stii. Asta este realitate. Renuntarea la ego, la ganduri, la lanturi, la tine si tot ce e in jur. Pentru acele momente in care simti ca traiesti cu adevarat. Nu mai crezi in nici un Rai, caci il vezi, il creezi. Cu 2 lumanari, john grant pe fundal, o sticla de vin si o fasole care creste pe bec. Te abandonezi pur si simplu acelei clipe, stiind ca nu o vei regreta niciodata. Stiind ca nu se va mai repeta, probabil niciodata.
Pentru prima data am luat o pauza. Am fost exact cine sunt. Si am fost iubita si adulata cat pentru o viata intreaga.