Full Moon 2

"I sliped away last night.... <...> I crushed upon my skin this mess I put you in... It was a strange reaction for someone like you..."

Play:

Ti-am rapit cateva secunde azi.. Nu te asteptai la ele precum nu ma asteptam nici eu. Doar ploaia a stiut. Ca intotdeauna, ai venit, zambitor, cu privirea blanda, cu gandul curat catre mine.. Eu, aceiasi zurlibatica, acelasi copil mare, cu parul ravasit, cu hainele aruncate pe mine oraganizate haotic. Batea vantul as fi zis.. dar nu.. nu era vantul.. era paradisul tau croindu-si loc, printre oameni, catre mine. Acea briza electrizanta, ca un curent de 220 care te tine prins acolo pana cineva opreste sursa. M-ai sarutat prieteneste pe obraz. Mi-era cald. Ba nu, mi-era frig. de fapt.. mi-era cald si frig. si avea pielea gainii.. iar parul de pe mine era tinta.. turturi plapanzi gata sa se desprinda de pe inhibitiile si prudenta mea. Ei sunt singurii care ma opresc de la gesturi necugetate in preajma ta. E greu sa rezist. Vibratia noastra o simte oricine, oricat as absorbi-o eu de teama sa nu ranesc prezentul. Adun in mine.. ma incarc.. si pastrez totul viu. stiu cat de putine sunt aceste momente. si mi-e frica sa nu le stric. Iti spun mereu de aceste temeri, iar tu surazi. "Nu ai cum sa le strici."

E atata liniste langa tine.. un vesnic rasarit in creasta.. o vesnica prima briza de vara care-mi da fiori si ridica fusta numai putin.. cat sa nu-mi fure inocenta. e aceiasi viata vesnica pe care mi-o amintesc... de care mi-este dor mereu, dar de care mi-este frica intotdeauna. "Ratiunea e calea" spui tu. "Nu cred in happy-endings" spun eu. Dar cand vine vorba de noi... toate legile cunoscute sunt contrazise. De ce? Ma gandesc ca nu suntem doar suflete pereche, jumatati ale unui intreg. Ci suntem insasi dragostea. Da, stiu cum suna.. a cliseu.. si a siropuri de Sandra Brown. Dar cum ai putea explica altfel? Cum ai putea descrie cuiva toate acestea? Orice om sanatos la cap ar zice ca avem o problema. Dar nu... nu este nici o problema. Este o neconcordanta temporala. Poate tu nu vezi asa, dar daca nu as fi ales eu calea, sansele erau in defavoarea noastra. Nu puteam lasa sa se arda  povestea noastra. Voiam sa o scriem in continuare. Pentru ca mai sunt multe capitole.

Vezi? Iar ma faci sa sper.. iar eu nu cred in sperante..

Full moon...

Play:
Astazi pe cer era o Luna imensa... M-as fi pierdut cu firea daca nu ar fi fost imbratisarea rece care nu ma lasa sa cad prada viselor...
Pause:
Mai tii minte dansul de sub Luna plina? Da, atunci nu-mi culegeai inimi din par de teama sa nu-mi fie descoperite. Da, atunci lucrurile erau mai simple. Mai frumoase.. mai nesigure. Zici ca intotdeauna m-ai urat pentru ca am ales eu calea.. dar dupa cum ti-am mai spus, cineva trebuia sa fie rational. Daca Otilia nu pleca, Felix nu ajungea doctor. Da, ea a fugit cu un Pascalopol, dar nu toate versiunile se termina la fel. Exista o versiune pe care o stiu foarte putini. O versiune in care lucrurile iau o alta intorsatura. O sa ti-o spun cu alta ocazie... Desi tind sa cred ca o stii la fel de bine..
Rewind:
Primul sarut? Pff.. a trecut mult timp de atunci. A fost foarte ciudat.. El stia mai multe decat mine. Eu eram doar confuza. Insa primul sarut care a contat este acelasi care dainuie in suflet si acum. Cel care te inveleste intr-o bucla temporala. Cand simti ca timpul nu mai conteaza, iar cerul, soarele, iarba proaspat taiata, ploaia, norii, destinul, totul conspira la retrairea momentului primordial. Inchizi ochii si esti din nou acolo.. in gradina Edenului, golit de inhibitii si reguli, de norme sociale si lipsa de timp. Este cald si bine, si nimeni si nimic nu te-ar putea atinge vreodata. Este momentul in care te simti zeu, dar fara a fi arogant. Doar.. risipesti fericire. Si simti ca intr-adevar traiesti. Pentru prima data, cand iti atinge buzele, simti cum toata pielea freamata pe tine, cum ai 10000 de orgasme in acelasi timp. respiratia lui calda pe fata ta... mana care te cuprinde si nu vrea sa te mai elibereze de teama sa nu fugi iar, desi stie foarte bine ca oricat ai fugi, tot el este El. Orice crezi ca ai putea gandi in acea secunda, dispare. caci mintea ta e paralizata si in acelasi timp foarte activa. Te simti de parca ai luat LSD sau ceva si toate simturile tale iau viata. Simturi pe care nu stiai ca le ai. Da.. cel putin asta simti... si cand o simti dupa mii de ani stii ca este tot.

To you...

Iti multumesc pentru plimbare. A fost o gura de aer proaspat de care aveam nevoie.. Ma bucur ca am avut in sfarsit curajul sa iti dau de stire. Daca ai sti de cate ori treceam cu telefonul in mana, sperand ca nu va trebui sa il folosesc. Dar iata ca lucrurile se intampla in ordinea in care trebuie sa se intample.
Mi-as dori sa avem mai mult timp.. dar daca va fi momentul potrivit... va veni si asta.. pana atunci ne bucuram de clipele pe care le avem. desi in continuare cred ca retezarea ar fi cea mai buna solutie... dar nu vrei sa ma crezi..
Cat despre restul.. vom vedea ce si cum..

Ma gandeam sa-ti scriu ce simt...
Dar nu stiu cum s-o fac.
Stiu ca metaforele mint
Asa ca mai bine... tac..

Totusi....


Ti-as compune un cantec...
Dar sunt prea multe game amare
Pentru-a creste-n al meu pantec
Atatea note muzicale.

Desi...

Ti-as scrie un poem...
Dar, vezi tu, eu sunt poezie
Si sa te desfac din mine, chip boem...
As inchide drumul catre fantezie.