As fi vrut sa ploua..

Stark: Vine iarna..

Play:

Este foarte seară. Nici nu ştiu când ziua a pus geană pe geană şi şi-a băgat picioarele în planeta asta şi s-a dus la relax. S-a scos. Doar eu stau aici, încă în faţa calculatorului şi încerc să mă regăsesc. M-am pierdut pe undeva. Cred că am rămas undeva pe un scaun, în Expirat prinsă între acorduri. M-am blocat acolo şi de atunci totul e blury. Cert e că m-am trezit în seara asta când m-a sunat colega mea şi m-a întrebat... nici nu mai ştiu exact ce. Eu nu auzeam decât "Ce naiba faci cu viitorul tău?" Las acest moment să treacă pe lângă mine şi mă afund cu nasul în tastatură. Încerc să nu mă gândesc la nimic o perioadă. Problema este că îmi iese atât de bine încât nu sunt în stare să redactez un text banal cu gânduri semi-negativiste despre gluma asta mare şi lată care se numeşte.. cred că unii îi spun viaţă.
Sunt într-un vis amestecat cu un coşmar, amestecat cu realitate şi ceva sare. E o carte de bucate haotic desprinsă şi împrăştiată pe podea. N-are nici un sens.

Dar cu siguranţă are un scop, pentru că deşi a venit iarna de ceva timp, iar afară e viscol, aici, încet, se încălzeşte. Tocmai am schimbat aeroterma şi se vede diferenţa.

Iar...na...

deja e tarziu si nu am somn...gandul zboara departe..foarte departe...curg rand pe rand amintiri pe acorduri in surdina..si ma vad undeva, pe o pluta in bataia vantului..pe birou o coala alba imi gadila imaginatia..iau pixul in mana. si-l pun inapoi pe masa. ascund foaia. dar chitara ma cheama. o bag in husa. ma asez in pat..sii-mi bat in geamul inghetat amintirile. acea zi perfecta din ziua festivalului. doar creatie in jur. si calm. un curcubeu..cand te apropii de el, dispare... simt ca trebuie sa fac ceva..si nu imi dau seama ce inca. sper ca acea poarta ce este ferecata momentan pentru mine mi se va deschide. bat la poarta dar degeaba. am bataturi in palme iar pumnii sunt plini de sange. plang si intreb de ce nu se deschide..din cand in cand, e putin crapata si vad, in oniricul indescifrabil ce e dincolo de ea. dar nu vad imaginea de ansamblu...se risipeste repede cand zorii imi mangaie simturile. deschid ochii si iar e iarna...

Capitolul 3

Long time, no see...
A trecut foarte mult tmp de cand nu am mai scris. Si atat de multe evenimente au avut loc in viata mea de atunci. S-au schimbat multe. Foarte multe. Din fericire pentru mine, s-au schimbat in bine. Acel el obsedant nu ma mai urmareste de ceva timp. L-am dat afara dispretuitor din viata mea. Il mai vad din cand in cand, dar sentimentele mele fata de el sunt prea diferite pentru a mai putea vorbi macar cu el. Numai un salut atarna de coltul buzei cand ne intersectam. Era si timpul sa se produca schimbarea. Dupa atata macinare inutile..atata energie pierduta zadarnic. Acum ma intreb oare de ce a fost totul asa? De ce nu am pus piciorul in prag mai demult. Este atat de bine fara acea grija continua, fara toate gandurile care navaleau si-mi tulburau complet starea. Aparent trebuia sa mai astept. Sa astept pana la momentul potrivit. pana in momentul in care ma aflu acum.
"M-ai salvat", ii soptesc in ureche in timp ce-mi trec mana prin parul lui negru, buclat. Il privesc cum doarme linistit si incerc sa nu ma misc. parca ar fi un tablou pictat de ingeri. Ofteaza... Imina imi bate nebuneste, picuri de roua curg pe obrazul stang si o lacrima se rostogoleste pe dreptul. "Sper ca nu te-am trezit, viata mea" Nu..nu l-am trezit. il iau in brate si cad si eu prada viselor. Stiu ca dimineata nu va mai fi aici.. Trebuie sa plece. Dar se intoarce. Ma iubeste. Este singurul care chiar ma iubeste. Si-l iubesc. Nu pentru ca ma iubeste, c pentru ca m-a aruncat afara din viata lui. Ca a avut puterea de a-si pastra orgoliul in fata mea. Si nu i-am facut viata usoara. Mi-a aratat ca ma iubeste si m-a dat afara. Dar iata ca am gasit pe unde sa intru. Si nu mai ies. Numai impreuna cu el. Il iubesc. Il iubesc pentru ca este langa mine. Imi accepta problemele si ma ajuta sa le rezolv. Ma dezbraca de inhibitii si pot sta goala in fata lui fara sa ma rusinez de ceea ce gandesc. Ma tine mereu in suspans si-mi pastreaza sufletul dezgolit in fata lui. Sunt transparenta pentru el. Ma vede si cu bune, si cu rele. Ma protejeaza si cel mai important...ma face sa ma simt completa. Caci am gasit amandoi ce cautam. Si ceva mai mult. Alergand goi pe Pamant, am gasit Edenul in joaca. Si nu-l mai parasim.