Renovari

Rewind:
Plec de la munca si ma indrept spre teatru. Azi discutam despre urmatoarele piese pe care le vom juca pe vara si in toamna. Ma apuca asa o melancolie cand ma gandesc ca toamna ma va gasi pe alte meleaguri si nu stiu exact ce ma asteapta. Dar, tinanad cont de o pilda a calatorului, ma gandesc ca va fi bine (un om merge pe drum si se intalneste cu Buddha. Il intreaba:"Buddha, stii cumva cum sunt oamenii din satul urmator?" Buddha il intreaba: "Pai cum sunt oamenii din satul din care vii?" "Sunt rai, Buddha. Egoisti, lacomi si zgarciti." Buddha ii raspunde: "Pai asa sunt si oamenii din satul urmator". Omul isi continua deznadajduit drumul. Dupa un timp, vine un alt om. Il vede pe Buddha si il intreaba:"Buddha, stii cumva cum sunt oamenii din satul urmator?" Buddha il intreaba: "Pai cum sunt oamenii din satul din care vii?" "Sunt buni, Buddha. Painea lui Dumnezeu. Tot timpul te ajuta, sunt alaturi de tine si te sprijina in orice faci" Buddha ii raspunde: "Pai asa sunt si oamenii din satul urmator").

Pause:
Uneori am impresia ca ori nu ma cunosc eu suficient de bine, ori oamenii din jurul meu se inseala amarnic. E adevarat, mi-am construit o masca rezistenta. Dar oare chiar atat de bine o joc? Mi se spune ca sunt puternica. Ca stiu ce vreau de la viata si sunt foarte hotarata. Foarte amuzante cuvinte. Eu inca simt ca ma aflu intr-un vartej, un haos bine oraganizat care ma plimba de colo colo, fara o directie anume. Da, sunt cateva lucruri de care sunt sigura. Dar, cu toate astea, sunt foarte debusolata. Vad atatea drumuri si nu stiu pe care sa-l incerc. Da, am probleme nerezolvate la etaj, dar si parterul este in renovare. Mi-am luat inima in dinti si m-am apucat de santier. Dar nu stiu cum vreau sa arate varianta finala, asa ca stagnez. Mai dau un glet, mai pun o usa, prind un bec. In schimb, nu am nici o idee despre ce culoare vreau. Daca vreau mobila din lemn sau din pal. Daca vreau ferestre mari, fara jaluzele, sau normale, cu perdele colorate. Mi-e frica sa fac finisajele. Pentru ca nu stiu cat voi locui aici. Poate ar fi mai bine sa-mi iau o rulota. Dar si acolo ma voi lovi de aceleasi probleme. Atata timp am fugit de deciziii, iar acum, ma apropii foarte tare de momentul in care, daca nu iau singura o decizie, va fi luata in locul meu. Si poate nu o sa imi placa. Asa ca ma agat de lucrurile de care sunt sigura. Iar pe celelalte, tipic mie, le las deoparte inca un timp. Deadline-ul este aproape, dar, aparent, functionez mai bine in conditii de stres, pe ultima suta de metri. E bine sau nu, voi vedea.

Full Moon 2

"I sliped away last night.... <...> I crushed upon my skin this mess I put you in... It was a strange reaction for someone like you..."

Play:

Ti-am rapit cateva secunde azi.. Nu te asteptai la ele precum nu ma asteptam nici eu. Doar ploaia a stiut. Ca intotdeauna, ai venit, zambitor, cu privirea blanda, cu gandul curat catre mine.. Eu, aceiasi zurlibatica, acelasi copil mare, cu parul ravasit, cu hainele aruncate pe mine oraganizate haotic. Batea vantul as fi zis.. dar nu.. nu era vantul.. era paradisul tau croindu-si loc, printre oameni, catre mine. Acea briza electrizanta, ca un curent de 220 care te tine prins acolo pana cineva opreste sursa. M-ai sarutat prieteneste pe obraz. Mi-era cald. Ba nu, mi-era frig. de fapt.. mi-era cald si frig. si avea pielea gainii.. iar parul de pe mine era tinta.. turturi plapanzi gata sa se desprinda de pe inhibitiile si prudenta mea. Ei sunt singurii care ma opresc de la gesturi necugetate in preajma ta. E greu sa rezist. Vibratia noastra o simte oricine, oricat as absorbi-o eu de teama sa nu ranesc prezentul. Adun in mine.. ma incarc.. si pastrez totul viu. stiu cat de putine sunt aceste momente. si mi-e frica sa nu le stric. Iti spun mereu de aceste temeri, iar tu surazi. "Nu ai cum sa le strici."

E atata liniste langa tine.. un vesnic rasarit in creasta.. o vesnica prima briza de vara care-mi da fiori si ridica fusta numai putin.. cat sa nu-mi fure inocenta. e aceiasi viata vesnica pe care mi-o amintesc... de care mi-este dor mereu, dar de care mi-este frica intotdeauna. "Ratiunea e calea" spui tu. "Nu cred in happy-endings" spun eu. Dar cand vine vorba de noi... toate legile cunoscute sunt contrazise. De ce? Ma gandesc ca nu suntem doar suflete pereche, jumatati ale unui intreg. Ci suntem insasi dragostea. Da, stiu cum suna.. a cliseu.. si a siropuri de Sandra Brown. Dar cum ai putea explica altfel? Cum ai putea descrie cuiva toate acestea? Orice om sanatos la cap ar zice ca avem o problema. Dar nu... nu este nici o problema. Este o neconcordanta temporala. Poate tu nu vezi asa, dar daca nu as fi ales eu calea, sansele erau in defavoarea noastra. Nu puteam lasa sa se arda  povestea noastra. Voiam sa o scriem in continuare. Pentru ca mai sunt multe capitole.

Vezi? Iar ma faci sa sper.. iar eu nu cred in sperante..

Full moon...

Play:
Astazi pe cer era o Luna imensa... M-as fi pierdut cu firea daca nu ar fi fost imbratisarea rece care nu ma lasa sa cad prada viselor...
Pause:
Mai tii minte dansul de sub Luna plina? Da, atunci nu-mi culegeai inimi din par de teama sa nu-mi fie descoperite. Da, atunci lucrurile erau mai simple. Mai frumoase.. mai nesigure. Zici ca intotdeauna m-ai urat pentru ca am ales eu calea.. dar dupa cum ti-am mai spus, cineva trebuia sa fie rational. Daca Otilia nu pleca, Felix nu ajungea doctor. Da, ea a fugit cu un Pascalopol, dar nu toate versiunile se termina la fel. Exista o versiune pe care o stiu foarte putini. O versiune in care lucrurile iau o alta intorsatura. O sa ti-o spun cu alta ocazie... Desi tind sa cred ca o stii la fel de bine..
Rewind:
Primul sarut? Pff.. a trecut mult timp de atunci. A fost foarte ciudat.. El stia mai multe decat mine. Eu eram doar confuza. Insa primul sarut care a contat este acelasi care dainuie in suflet si acum. Cel care te inveleste intr-o bucla temporala. Cand simti ca timpul nu mai conteaza, iar cerul, soarele, iarba proaspat taiata, ploaia, norii, destinul, totul conspira la retrairea momentului primordial. Inchizi ochii si esti din nou acolo.. in gradina Edenului, golit de inhibitii si reguli, de norme sociale si lipsa de timp. Este cald si bine, si nimeni si nimic nu te-ar putea atinge vreodata. Este momentul in care te simti zeu, dar fara a fi arogant. Doar.. risipesti fericire. Si simti ca intr-adevar traiesti. Pentru prima data, cand iti atinge buzele, simti cum toata pielea freamata pe tine, cum ai 10000 de orgasme in acelasi timp. respiratia lui calda pe fata ta... mana care te cuprinde si nu vrea sa te mai elibereze de teama sa nu fugi iar, desi stie foarte bine ca oricat ai fugi, tot el este El. Orice crezi ca ai putea gandi in acea secunda, dispare. caci mintea ta e paralizata si in acelasi timp foarte activa. Te simti de parca ai luat LSD sau ceva si toate simturile tale iau viata. Simturi pe care nu stiai ca le ai. Da.. cel putin asta simti... si cand o simti dupa mii de ani stii ca este tot.