Este de 1000 de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli decat sa fii pesimist si sa ai dreptate...

marți, 26 ianuarie 2010

Paradoxal, timpul......este o iluzie care ne face sa gafaim....(Yann Martel)

"Timpul este un adevarat falit caci datoreaza mai mult decat face. Ba nu, e un furt! N-ati auzit spunandu-se ca timpulmerge zi si noapte pe furis?" ( William Shakespeare)

Sunt in gara. Ma uit la ceasul suspendat. Este 8:50. Astept autobuzul. Ar trebui sa vina pe la 10.30. Ascult muzica..beau o cafea...fumez o tigara.. Ma uit la ceas...8.50...Ciudat... Ceasul meu arata ora 10.Mai fumez o tigara...astept sa treaca timpul...Cand nu te astepti, este o cascada de secunde involburate in marea timpului trecut, devenind regretabila ora pe care stii ca nu o vei mai putea schimba vreodata.
Ma uit din nou la ceas. Este 8.30. Zambesc... Toata conceptia despre timp a fost gresita. Limba ceasului atarna greu chemata de momentele pierdute. Timpul se scurge...Doar ca in alta directie...

luni, 25 ianuarie 2010

Janis Joplin- Piece of my heart



Imi lipsesti mult...imi lipsesc discutiile noastre, fleacurile de fiecare zi, berea de seara de sub padure...imi lipseste faptul ca faceai misto de mine ca vine ursul:))...ca dardaiam de frig amandoi ca doi prosti si rasaritul ne prindea intrand pe furis in casa...imi lipsesc plimbarile lungi sub clar de Luna...modul in care ma priveai si imi spuneai ca sunt frumoasa...ca iti e dor de mine...sa nu ma indragostesc de tine, ca esti naspa...si eu faceam misto de tine, convinsa de faptul ca tu deja tii mult la mine, si ca vom fi impreuna, asa cum e normal...
unde au disparut toate acestea? ce a ramas din ele?

Take another little piece of my heart, break another little piece of my heart, have another little piece of my heart, you know you got it if it makes you feel good...

duminică, 24 ianuarie 2010

Death is the road to Awe

Car crash

Aseara am plecat inspre autogara. Trebuia sa merg in Bran(aveam cantare). Am ajuns prea devreme si autocarul nu venise inca. Ascultam muzica... Piese care in general nu ma caracterizeaza...dar aparent in ultima vreme nimic din mine nu mai e cum era. Nu mai este nici o ramasita din mine.
A venit autocarul. M-am asezat pe al doilea scaun, la geam pe partea dreapta. Stateam cu capul pe perdeaua albastra si ascultam Lamb. In autocar se simtea mirosul vacantelor de vara petrecute la tara. Era cald...alergam pe dealuri culegand ciuperci, fructe sau pur si simplu alergand...ma tranteam in iarba si ma uitam la nori si eram sigura ca daca exista un Rai, asa trebuie sa arate.
Deschid ochii. intreb pe cineva unde exact trebuie sa cobor. Ma intorc la locul meu, cu capul pe perdea si ma uit afara...mi se pare ca avem viteza foarte mare...soferul intra in tot felul de depasiri ciudate...si riscante. Opreste intr-o statie, urca 2 oameni zgribuliti. Porneste si in scurt timp gonim din nou pe sosea...vad cum trotuarul se apropie tot mai mult de noi...si zapada nu mai e batuta pe aici...vad 2 faruri...se spropie tot mai tare...daca nu ascultam muzica, as fi auzit galagie si as fi simtit panica din autocar...dar nu auzeam nimic in afara de Gorecki...vedeam cele 2 faruri apropiindu-se si nu ma gandeam decat la asemanarea dintre ele si... 2 stele...2 aripi cu praf de stele...in sfarsit au venit...ma imbratiseaza...ma strang tare in brate...iar lacrimile lor mi se infig in maini...firicele subtiri de sange se scurg cu repeziciune... nu vreau Sa-l pierd...nu vreau sa plece...incerc sa-mi acopar ranile dar nu pot...imbratisarea ma impiedica. incerc sa ma misc, sa evadez... cu toate astea, e bine aici...nu mai sunt singura...de fapt, sunt mai singura ca niciodata, dar ma simt atat de...completa...nu-mi mai lipseste nimic... nu simt nimic palpabil, dar stiu ca am Totul. e in mine...e in jurul meu... Zbor... Zapada alba e plina de El...acel venin imbietor s-a scurs pana la ultima picatura... Zapada poarte amprenta Lui...doar a Lui...
Imbratisarea nu o mai simt atat de stransa...si asta pentru ca acum mi-au crescut aripi cu praf de stele...
Il vad cum goneste nebun pe sosea...Ma indrep spre El si...
Deschid ochii...am ajuns in Bran. Cobor, lasandu-mi visele sa vegheze de la fereastra cu draperie albastra...

Lamb-Gorecki

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Asta sunt!

Discutam aseara cu o gagica despre diverse...la un moment dat veni vorba de un prieten al surorii ei. El era indragostit nebuneste de ea, dar ea il vedea doar ca pe un foarte bun prieten(suna cunoscut?=))). Buuun. Cand tipul a inteles acest lucru, a pleca inapoi in Bucuresti la facultate. La catva timp a plecat in practica cu diversi profesori. Vazuse el o seminarista si i-a spus: "cu tine ma insor!" Totul a fost amuzant pe moment, dar dupa cativa ani, chiar s-au casatorit. Toate bune si frumoase in paradis. Dupa putin timp de la casatorie, pac, a aparut si-un junior. Totul merge utopic. Dar ca orice lucru statuie frumoasa in aparenta, la un moment dat s-au vazut crapaturile. Tipul si-a inselat nevasta. Era la un chef, cu baietii, a vazut o gagica pe care i s-a pus pata...detalii. Trist a fost faptul ca nevasta a aflat. Au stat ei de vorba, s-au certat, bla bla bla. Tipul s-a dus in baie si vorbea cu el in oglinda. De fapt se certa." Cum ai putut sa-i faci asta? te iubeste, o iubesti, aveti un copil impreuna, totul mergea bine...Nu mai fac asta niciodata...Doar sa ma accepte inapoi...De ce te minti? Ai sa mai faci asta. Si nu numai o data. De fiecare data cand ti se va ivi ocazia, vei profita de ea. Pentru ca asa esti tu."
Asa suntem noi. Ne avantam in lucrurile "tabu", facem ceea ce stim ca nu-i bine. Ceea ce ne dauneaza. Toti suntem niste mici masochisti. De ce? Pentru ca altfel totul ar fi monoton. Nu ai mai avea dupa ce sa regreti, nu ai mai avea amintiri, nu vei mai avea cicatrici, nu vei mai avea...viata. Suntem rai, egoisti, zgarciti, invidiosi, lacomi, rautaciosi, sarcastici, cinici, patetici, ridicoli, naivi, fraieri, visatori, zambitori, plini de masti, colerici, melancolici, vorbareti, tacuti,prea tacuti...Suntem toate acestea si multe altele.
Asta sunt eu. Si tu.

vineri, 22 ianuarie 2010

To do list...

1. Lucrurile nu se intampla cum ai vrea. Accepta!
2. Nu cere un sfat daca nu ai de gand sa-l urmezi.
3. Traieste clipa e un bullshit. Daca faci asta mereu o sa ajungi sa regreti.
4. Intotdeauna cand vei gasi ceva apropiat de perfectiune, vei da cu piciorul.
5. Degeaba fugi. Tot te va prinde din urma lucrul de care fugi.
6. Sa nu ai incredere in nimeni. Oamenii te parasesc intotdeauna.
7. Nu te mai plange. Unii chiar au probleme reale.
8. Cand trebuie sa iei o decizie actioneaza dupa impuls. Prima priza nu da gres.
9. Nu te mai grabi. Respira, uite-te in jur...totul se intampla si daca stai.
10. Zambeste. Intotdeauna vei avea de castigat.
11. Fii sincer. Dar nu prost.
12. Fii vigilent. Dar nu bagacios.
13. Fii tu. Fara masti.

vineri, 15 ianuarie 2010

kafka

Ieri seara eram super bine dispusa. M-am imbracat si am plecat inspre statie(era seara folk la Ceai Etc). Merg agale, cu castile in urechi si ascult Zob-Cantec de dragoste. Brusc mi se schimba starea de spirit. Ma uitam in jur si totul era gri, banal, urat, murdar, intunecat... In autobus m-am asezat pe un scaun si in fata mea stateau 2 barbati.. atat de tare mirosea a batranete...a sfarsit...mi s-a facut rau..dar nu m-am mutat...incepeam sa ma obisnuiesc cu mirosul...In ceinarie...ce sa zic...toti erau bine dispusi si fericiti...eu eram scarbita. de tot si toate. Nimic nu mai e original... totul se repeta...de atata timp nu mai exista nimic in viata mea care sa fie original, care sa fie unic sau special... era si un El.. acel El...o veche cicatrice pe care refuz sa o las sa se vindece, acel acid ce-mi alearga prin vene, care ma macina, dar care compune cele mai frumoase cantece... Evident ca apoi a venit si ea... vine sa ma pupe iar eu incerc sa o resping in cel mai dragut mod...ma retrag subtil... nu i-am putut privi..cantam...vesel sau trist, totul era Kafka... fumez o tigara...ma inteapa inima..dar nu are importanta...mai fumez o tigara si ma intreb daca infinitul nu e de fapt ceva efemer...si a fost creat doat un mit in jurul lui...daca e vreo diferenta majora intre viata si acea tigara... incerc sa-mi dau seama ce a cauzat starea mea...blank... just an ordinary breakdown... si gandul iar zboara aiurea...ma gandesc ca maine am sport de la 8 si sunt atat de convinsa ca nu voi ajunge la ora... si asta pentru ca sunt sigura ca...pur si simplu sunt sigura....
dimineata am ajuns acasa...am dormit...si nu am mai gandit...pana spre seara...acum din nou macin idei...maine voi trage concluziile...

Cu maine zilele-ti adaugi

acolo-n varf e iarna...

Afara-i toamna... frunze zboara..sunt intr-un polar... ma intalnesc cu tine.. ti-e frig.. iti imprumut fularul si manusile mele. Pleci. ma plimb printre stanci inghetate. pe masura ce urc, ceata coboara. Ninge. un calator zgribulit imi cere caciula. I-o daruiesc. Nu mai am mult de mers...
Cred ca am pierdut drumul... Ceata... norii... acopera marcajul... Continui sa urc.
Ma intalnesc cu un om de zapada... E inghetat. Ii ofer polarul meu. Am ramas in tricou... nu mi-e frig...doar urc... Ajung in varf...cred.. E ceata, vant si viscol. Nu vad nimic... Ma ia frigul. Ma intorc pe o poteca bine cunoscuta. Cobor foarte repede... Ajung la destinatie. Inca mi-e frig, dar nu mai e iarna aici...e toamna... O toamna ce tine la nesfarsit. Mi-e bine intre frunze desi sunt in tricou.
Ma hotarasc ca saptamana viitoare sa urc iar. Pe un alt drum. Pe o poteca nemarcata, ghidata de sudoarea altora, de curajul altora.
Tot ce pot spera este ca vremea se va indrepta si poate astfel voi prinde razele rasaritului in varf, fara a-mi mai fi frig... si... cine stie... poate candva, cineva se va opri si-mi va darui polarul sau...
Seara de Folk la Hotties Bar & Grill din Brasov

17 Jan 2010
24 Jan 2010
31 Jan 2010

Duminica, 17, 24 si 31 ianuarie 2010, ora 19:00, Hotties Bar & Grill din Brasov ne invita la Seara de Folk.

Folk si nu numai. In special folk, dar se canta si un soft rock, jazz, cover-uri in romana si engleza.

Vor canta Iulia Caraiman, Trupa Catharsis, Mihai Todoran, Costel Anghel si invitatii.

Intrarea este libera.

Hotties Bar & Grill: in incinta Teatrului Sica Alexandrescu din Brasov.

joi, 14 ianuarie 2010

ca la inceput...

astazi nu am fost la scoala...tipic..au fost 2 gagici la mine si am stat la taclale pana dimineata la 5 in conditiile in care eu la 6.00 ar fi trebuit sa ma trezesc, iar una dintre ele sa prinda trenul de 7.30...evident ca ea a luat trenul de 11.30 iar eu am pierdut timpul aiurea pe net...
eu nu petrec prea mult timp in fata calculatorului, desi in ultimul timp am stat foarte mult...ideea este ca pierzand timpul aiurea, intamplator am dat de un blog al unei tipe cu serioase probleme de integrare in cadrul mediului social real. povesteste depsre familia ei, e copil de bani gata, are creasta in cap si are o placere deosebita in a vana pe youtube filmulete cu alti oameni asemeni ei care-si povestesc problemele pe youtube si asa mai departe...eu stau si ma intreb acum...de ce ai face asa ceva? mi se pare aiurea si ciudat sa-mi expun viata si toate cele pe youtube...si daca o fac, o fac prin cantece...intr-adevar, faptul ca scriu aici reprezinta acelasi lucru, dar aici nu am o fata, pot fi oricine...omul de pe strada pe langa care treci, tipa pe care ai calcat-o in autobuz pe picior si care in loc sa te injure ti-a zambit, cineva incolor, inodor, insipid.
Nu judec...probabil ca pentru ei asta este refugiul..acesta este locul in care pot avea experienta de catharsis...nu stiu ce sa zic...
rascolind dupa diverse, am descoperit un alt blog in care se vorbea despre brasoveni intr-un mod foarte nedrept. sau asa mi se pare mie. mi s-a spus ca brasovenii sunt foarte plini de ei, ca se considera mult prea "buni" si mult mai valorosi decat restul populatiei, si sinonime...sa fie chiar asa? adica...eu sunt mandra de faptul ca sunt brasoveanca, dar sa am intr-adevar o atitudine de superioritate din acest motiv? asta e un subiect bun de rumegat...
citind toate aceste lucruri interesante prin blogurile altora, am constatat ca poate fi foarte interesant sa te certi pe diverse teme, greseli de limba, principii, idei, etc si m-am gandit ca de ce n-as intra si eu in rand cu lumea facand acelasi lucru... sper doar ca acest lucru sa nu degenereze, devenind si eu un inadaptat social care-si gaseste refugiul in aceasta cutie fascinanta (pentru mine ceea ce este fascinant este foarte interesant, dar nu inteleg) care stie sa faca mult mai multe lucruri decat mine dar care de cele mai multe ori imi mananca nervii.
Asa ca...eu mi-am facut intrarea in scena..sa vedem acum daca se va alege ceva de piesa...