Moare vara...si vine toamna pe pamant..

Intro:
a mai trecut un timp...si aparent m-am intors pe aceiasi poteca...langa tine...

Pause:
2 saptamani...fara semnal, fara oameni...doar eu si Craiul...doar ca el acolo si eu mai jos...neputinta fizica ma doare mai mult decat orice...soarele imi incalzeste gandurile macinate de trecuta moara...si tu...acelasi tu bantuindu-ma...urmandu-ma si aici, in timp ce citesc..si acolo, in timp ce urc...

Rewind:
E vineri seara. in sfarsit am ajuns. mi-era atat de dor. ma instalez in camera si ies la aer. intru cu picioarele in apa la fel de inghetata ca si mine, doar doar imi mai inmoaie simturile.
de dimineata, iau grupul si urcam. tura scurta. vreme superba, numai buna de creasta...dar n-a fost sa fie. rucsacul, desi usor, devine o povara. asa ca imi arunc ochii pe stanca, unde florile de colt imi zambesc si-mi redau zambetul. macar la voi pot ajunge. la coborare intampinam dificultati. fetele alunecau foarte tare. se sprijina de mine si incet, foarte incet coboram. imi amortesc mainile, ma doare spatele. facem o pauza scurta. si o iau de la capat. ajunsi "acasa" pregatesc masa mult asteptata si fetele fug la somn. ramasa singura..

Pause:
mi-e dor de tine...mi-ar placea sa fii aici. imi retraiesc momentele in care m-am simtit atat de completa..in care am fost fericita...amintiri care se indeparteaza si se imputineaza.

Rewind:
grupul pleaca si eu ma cufund in lectura, cursuri, soare si amintiri. te vad cum cobori pe raze si imi zambesti..si constat ca am adormit..iar.

Fast Forward:
m-am intors acasa...e bine...si ne-am intalnit. ne-am plimbat, am ras si am vorbit despre diverse...aproape am sperat...dar mi-am venit repede in fire. nu este totul acelasi "joc", aceiasi realitate ireala traita si alimentata doar de mine? ajung acasa si vad ca mi-ai scris. sau cel putin eu cred ca tu mi-ai scris. si nu doar o data. "si-atunci te-ntrebi mai stii, cea mai frumoasa zi?" si ma intreb cand te-am mintit..

Rewind:
au trecut aproape 2 saptamani...in care am vazut ce inseamna rautatea...cat de mult se pot schimba oamenii pe care-i iubesti...ce inseamna sansa...cat de putin se schimba privelistea...cat de emotionante raman aceleasi momente...si cat de impartial totul e incalzit de acelasi soare.astazi plec inapoi. la realitatea si viata mea. si cand ma gandesc ca nu se va schimba nimic din ea...

Play:
mi se descarca telefonul...nu mai am credit de vreo saptamana...ascult Andries cu o veche amintire...ma intreb cat la suta ar intelege oricine ceva din ce-am scris...la cum o voi anunta ca nu pot s-o mai vad...de ce-mi organizez viitorul in functie de trecut..cum voi reactiona cand H se va intoarce...daca R se va intoarce...ce vrei de la mine... sfasietoarea mea neputinta... cei care s-au ingrijorat pentru mine...si la venirea toamnei...va fi tot asa?