Un posibil sfarsit, cu siguranta un nou inceput

In sfarsit pot spune ca inteleg ce spune acest "get up and try". Pink mereu a fost una din artistele mele preferate si nu doar o data m-am regasit in versurile ei. Iar acum este un alt exemplu in acest sens. Doar ca acest "get up and try" are alta importanta pentru mine.
Plec. Departe de aici. "Aici" sunt prea multe amintiri, prea mult trecut si cu siguranta nu mai reprezinta casa mea. Am facut curat in vraistea care era mintea si sufletul meu si am decis ca vreau altceva. Un nou inceput. Un loc pe care sa-l pot numi acasa. Un loc pe care sa ma bucur ca-l vad. Un loc pe care sa-l construiesc singura. Am temelia. Multe experiente frumoase, amintiri fericite, oameni care m-au ajutat si au crezut in mine. Am si rani care s-au mai vindecat, altele care nu se vor vindeca. Dar cu siguranta toate m-au facut ceea ce sunt. Iar azi, mai mult ca niciodata, sunt hotarata. Decisa sa-mi construiesc viata pe care mi-o doresc. Toata lumea din jur imi spune sa-mi domolesc entuziasmul si-mi spun ca lucrurile nu vor fi atat de roz pe cat le cred. Dar nu il pot domoli. Fantmele se tem de avion. Asadar trebuie sa ramana aici. Iar acolo.. incep fundatia. Acolo nu exista cimitire care ma fac sa simt ca inghit bolovani cu fiecare gura de aer pe care o iau. Nu exista Livada Postei unde am dansat sub Luna. Nu exista masini care intra in parapet si imi nenorocesc spatele pentru totdeauna. Nu exista nici cantece despre Ardeal care imi dau drumul la robineti. Acolo nu exista toate astea. Si multe altele. E adevarat, nu exista nici Bruno, nici seri folk, nici Piatra Craiului. Dar pe astea le pot vizita cand aleg eu sa o fac. Cand simt eu ca imi este dor. Nu risc sa ma ia pe neasteptate.
Da, sunt sigura ca vreau sa fac asta. Singura sau nu, nu are importanta. Conteaza prea putin. Vreau sa o fac pentru mine. Pentru ca merit. Si da, o sa ranesc multa lume. Dar ranile au scopul lor. Te intaresc. Desi acea tarie este personala si toti din jurul tau vor crede ca esti nedrept si incorect. Dar pentru cei ce nu stiau inca, viata nu este nici dreapta, nici corecta. Daca ar fi fost, copii somalezi nu ar muri de foame, iar japonezii nu ar fi loviti de uragane.
Gata cu plansul de mila. Mi s-a intins mana de ajutor si nu o mai ratez. Este trenul in care ma urc. Vedem unde duce. Aici stiu deja cum este.
Nu am idee daca o sa mai scriu. Nu am idee daca voi rescrie tot blogul sau daca-l voi sterge. Un lucru este sigur. Catharis`s Mind a ajuns intr-un sfarsit la catharsis.