Bordó Sárkány - Világfa

Vine vara... Menestreii imi trezesc zambetul demult adormit. Ma simt vie, inotand in verde smarald. Pe ici pe colo isi fac loc petece pamantii.. Se vede tot universul prin ele. Ma privesc in oglinda lor si cad prada proprie-mi vraji. Sunt frumoasa "ca un imn pagan"... Sunt liniste, un rau involburat ce se arunca in bratele luminii. Sunt soare si luna, viata si moarte, ea si el. Sunt tot. Ma inalt, octava cu octava si nasc daimoni si muze. Dansez sub clar de Luna, zana sau parte din iele, si sunt mai fericita ca niciodata. Singura, libera creez poezie prin gesturi si priviri. Privindu-ma prin acei ochi am redevenit zeita. Stiu cate alte zeite au mai trecut prin acei ochi de smarald. Dar nici o alta zeita nu ma va inlocui. Sau detrona. Sufletu-i mi-este captiv. Iar eu, frumoasa si puternica, lovesc nehotararea de portile pamantii ale irisului. Dezbracati de trecut, inhibitii, iluzii, zi si de haine discutam la un pahar de vin rostul vietii. "Noi suntem iubire. Suntem prea mult pentru a apartine unei singure persoane o viata intreaga. Artistii nu pot fi monogami." Inchiriem iubire si o traim la maxim. Fiecare picatura, fiecare fir de par se ridica pe noi, fiecare privire aruncata de un zambet, fiecare atingere creeaza un orgasm tactil, vizual, gustativ, auditiv si olfactiv. 5 orgasme. Toate in acelasi timp. Asta nu dragoste, sa stii. Asta este realitate. Renuntarea la ego, la ganduri, la lanturi, la tine si tot ce e in jur. Pentru acele momente in care simti ca traiesti cu adevarat. Nu mai crezi in nici un Rai, caci il vezi, il creezi. Cu 2 lumanari, john grant pe fundal, o sticla de vin si o fasole care creste pe bec. Te abandonezi pur si simplu acelei clipe, stiind ca nu o vei regreta niciodata. Stiind ca nu se va mai repeta, probabil niciodata.
Pentru prima data am luat o pauza. Am fost exact cine sunt. Si am fost iubita si adulata cat pentru o viata intreaga.