Intro:
Good morning sunshine...
Pause:
fac slalom printre metafore... distanta dintre mine si celalalt epitet este de o secunda. ma ascund printre vocale, dar consoanele ma strivesc. ma inconjoara... ma dau afara din propriul cuvant. dar nu renunt. voi completa metafora. o voi face completa. o voi intregi. si nu va mai cadea. isi va primi aripile si va invata din nou sa zboare. nu, nu suntem ingeri cu fete murdare. suntem indigo-ul care si-a pierdut stralucirea. ii vom reda puterea de care are nevoie. ai sa vezi, tacutul meu urlet. vom scrie cantecul. impreuna.
nu, nu-mi spune nimic. stiu tot ce imi vei spune. ca momentul e nepotrivit. ca viata nu este ceea ce vrei. impedimente sunt multe. mereu for fi.. dar nu intotdeauna se intampla asta. nu mereu gasesti epitetul potrivit. vezi tu.. muzica se simte. si stiu ca toate muzele care imi dau tarcoale te intregesc.. asa cum si pe mine ma fac o alta.aceiasi alta. scumpa mea metafora, nu dispera. spera. simte. crezi. si se va putea.. candva.. undeva.. intr-o altafraza, dintr-un banal cantec, ma vei gasi. caci eu sunt mereu acolo. trebuie doar sa vezi... stiu, e greu.. si cuvintele care ti-au fost date pana acum nu au fost cele care te-au facut metafora. dar exista acel epitet potrivit.. exista dimineata perfecta. am trait-o impreuna. momentul in care nu ai nevoie de cuvinte.. in care totul este asa cum trebuie. nu, scumpa mea metafora nerostita, nu te voi rani.. vei inflori.. lasa caldura lacrimilor selenare sa te cuprinda. lasa distanta dintre noi sa se micsoreze.. invata sa zbori. stiu, nu mai ai aripi... stiu, nu mai ai vocale.. stiu... le stiu pe toate.. las-o sa te invete.. ea stie multe.. te va vindeca daca inveti sa speri.. sa crezi.. sa simti..
Play:
este dimineata.. abia m-am trezit cand parfumul cafelei proaspat macinate imi trezeste pofta de a mai infrunta o zi. te privesc.. esti poezie.. invarti notele pe degete.. dar canti aceiasi gama.. suntem o singura vioara.. armonie.. traim in aceiasi fractiune de secunda. ne ascunde, dar ne previne. poezia nu dureaza la nesfarsit.. profit.. ma las prada fiecarei note.. urc din gama in gama.. imi canti in game majore.. nu stiam ca le stiu.. in parfum de ceara imi sorbi fiecare urma de mine.. ma pastrezi in amintire.. ma asezi in locul potrivit.. stiu ca nu sunt doar o alta betie de epitete.. sunt altceva.. de care ti-e frica. dar te astept.. sunt aici, my sweet sunshine...
Este de 1000 de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli decat sa fii pesimist si sa ai dreptate...
miercuri, 16 noiembrie 2011
vineri, 11 noiembrie 2011
Who are you?
Pause:
Am nevoie de timp, îşi zise... Am nevoie de pace, de linişte, de Crai, de mine... mi-e foarte dor de mine... dar acum întrebarea vine... cine sunt? Sunt acel Cioran reîncarnat, care e convins că nimic nu merită în lumea asta şi totul e trist? Sunt acel chinez care consideră că omul care nu iubeşte nimic va fi de neînvins? Sunt acel Osho care te ridică pe tine când eşti la pământ? Sunt donatorul de zâmbete? Cine sunt eu? Cine ar trebui să fiu eu?
miercuri, 2 noiembrie 2011
As fi vrut sa ploua..
Stark: Vine iarna..
Play:
Este foarte seară. Nici nu ştiu când ziua a pus geană pe geană şi şi-a băgat picioarele în planeta asta şi s-a dus la relax. S-a scos. Doar eu stau aici, încă în faţa calculatorului şi încerc să mă regăsesc. M-am pierdut pe undeva. Cred că am rămas undeva pe un scaun, în Expirat prinsă între acorduri. M-am blocat acolo şi de atunci totul e blury. Cert e că m-am trezit în seara asta când m-a sunat colega mea şi m-a întrebat... nici nu mai ştiu exact ce. Eu nu auzeam decât "Ce naiba faci cu viitorul tău?" Las acest moment să treacă pe lângă mine şi mă afund cu nasul în tastatură. Încerc să nu mă gândesc la nimic o perioadă. Problema este că îmi iese atât de bine încât nu sunt în stare să redactez un text banal cu gânduri semi-negativiste despre gluma asta mare şi lată care se numeşte.. cred că unii îi spun viaţă.
Sunt într-un vis amestecat cu un coşmar, amestecat cu realitate şi ceva sare. E o carte de bucate haotic desprinsă şi împrăştiată pe podea. N-are nici un sens.
Dar cu siguranţă are un scop, pentru că deşi a venit iarna de ceva timp, iar afară e viscol, aici, încet, se încălzeşte. Tocmai am schimbat aeroterma şi se vede diferenţa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)