As fi vrut sa ploua..

Stark: Vine iarna..

Play:

Este foarte seară. Nici nu ştiu când ziua a pus geană pe geană şi şi-a băgat picioarele în planeta asta şi s-a dus la relax. S-a scos. Doar eu stau aici, încă în faţa calculatorului şi încerc să mă regăsesc. M-am pierdut pe undeva. Cred că am rămas undeva pe un scaun, în Expirat prinsă între acorduri. M-am blocat acolo şi de atunci totul e blury. Cert e că m-am trezit în seara asta când m-a sunat colega mea şi m-a întrebat... nici nu mai ştiu exact ce. Eu nu auzeam decât "Ce naiba faci cu viitorul tău?" Las acest moment să treacă pe lângă mine şi mă afund cu nasul în tastatură. Încerc să nu mă gândesc la nimic o perioadă. Problema este că îmi iese atât de bine încât nu sunt în stare să redactez un text banal cu gânduri semi-negativiste despre gluma asta mare şi lată care se numeşte.. cred că unii îi spun viaţă.
Sunt într-un vis amestecat cu un coşmar, amestecat cu realitate şi ceva sare. E o carte de bucate haotic desprinsă şi împrăştiată pe podea. N-are nici un sens.

Dar cu siguranţă are un scop, pentru că deşi a venit iarna de ceva timp, iar afară e viscol, aici, încet, se încălzeşte. Tocmai am schimbat aeroterma şi se vede diferenţa.