"I sliped away last night.... <...> I crushed upon my skin this mess I put you in... It was a strange reaction for someone like you..."
Play:
Ti-am rapit cateva secunde azi.. Nu te asteptai la ele precum nu ma asteptam nici eu. Doar ploaia a stiut. Ca intotdeauna, ai venit, zambitor, cu privirea blanda, cu gandul curat catre mine.. Eu, aceiasi zurlibatica, acelasi copil mare, cu parul ravasit, cu hainele aruncate pe mine oraganizate haotic. Batea vantul as fi zis.. dar nu.. nu era vantul.. era paradisul tau croindu-si loc, printre oameni, catre mine. Acea briza electrizanta, ca un curent de 220 care te tine prins acolo pana cineva opreste sursa. M-ai sarutat prieteneste pe obraz. Mi-era cald. Ba nu, mi-era frig. de fapt.. mi-era cald si frig. si avea pielea gainii.. iar parul de pe mine era tinta.. turturi plapanzi gata sa se desprinda de pe inhibitiile si prudenta mea. Ei sunt singurii care ma opresc de la gesturi necugetate in preajma ta. E greu sa rezist. Vibratia noastra o simte oricine, oricat as absorbi-o eu de teama sa nu ranesc prezentul. Adun in mine.. ma incarc.. si pastrez totul viu. stiu cat de putine sunt aceste momente. si mi-e frica sa nu le stric. Iti spun mereu de aceste temeri, iar tu surazi. "Nu ai cum sa le strici."
E atata liniste langa tine.. un vesnic rasarit in creasta.. o vesnica prima briza de vara care-mi da fiori si ridica fusta numai putin.. cat sa nu-mi fure inocenta. e aceiasi viata vesnica pe care mi-o amintesc... de care mi-este dor mereu, dar de care mi-este frica intotdeauna. "Ratiunea e calea" spui tu. "Nu cred in happy-endings" spun eu. Dar cand vine vorba de noi... toate legile cunoscute sunt contrazise. De ce? Ma gandesc ca nu suntem doar suflete pereche, jumatati ale unui intreg. Ci suntem insasi dragostea. Da, stiu cum suna.. a cliseu.. si a siropuri de Sandra Brown. Dar cum ai putea explica altfel? Cum ai putea descrie cuiva toate acestea? Orice om sanatos la cap ar zice ca avem o problema. Dar nu... nu este nici o problema. Este o neconcordanta temporala. Poate tu nu vezi asa, dar daca nu as fi ales eu calea, sansele erau in defavoarea noastra. Nu puteam lasa sa se arda povestea noastra. Voiam sa o scriem in continuare. Pentru ca mai sunt multe capitole.
Vezi? Iar ma faci sa sper.. iar eu nu cred in sperante..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu