Resemnare...?

in ultima vreme m-am cam simtit ca Atlas...numai ca bolta mea cereasca era plina de stanci..voiam sa ajung la ele..dar nu puteam si nu aveam voie...un Cerber la portile lui Dite ma impiedica...am incercat sa-l ispitesc c paine...m-a marait..am trecut la mancare pentru caini..a inceput sa latre...i-am aruncat o bucata de carne...si atunci..s-a repezit spre mine..mi-a fost frica ca o sa rupa lantul...aruncam in el cu tot ce aveam la indemana...cu lemne, ganduri, stele, frunze...cu visele si visurile mele...cand am vazut ca nu au efect m-am cam speriat...am inceput sa-i dau oamenii de langa mine..cu viata lor grea...cu experientele lor triste...cu incercarile lor esuate..cu temerile, vinovatiile si regretele lor...desi mirosea foarte bine, aparent nu a fost suficient de ispititor...mi-am aprins o tigara si m-am gandit bine daca pot sa ajung pana la capat..bineinteles ca pot..mereu cad din ce in ce mai jos,dar sunt Icar...Totusi, de data asta parca..nu mai e la fel..nu mai am la fel de multa putere...am intrat de buna voie in sarcofagul lui Seth si iata-ma aici..la poarta viitorului, dezmembrata...fara a avea pe cineva precum Isis.. Imi sting tigara...m-am hotarat...o sa risc absolutul pentru a reusi..cred ca de data asta, Tiamat isi va invinge nepotul.. dar o batalie castigata nu inseamna sfarsitul razboiului...va veni si momentul in care Dite nu va mai mesteca tradatorii...si atunci nu va trebui sa ma mai chinui..sau ma mai furisez.. voi intra cu capul sus, cu spatele drept si voi distruge Xibalba. it`s a must!!

Scrisoare anonima...

am recitit o veche amintire...am deschis cartea plina de chipuri si de biti si am descoperit cat de descoperita eram in fata ta..cat de nedreapta iti par..dar atunci nu eram decat o tesatoare...Aveam propria noastra Odisee, erai propriul meu Ulise si amintirile noastre l-au nascut pe Telemah.Imi amintesc "cea mai frumoasa zi" de pe acea banca din Piata Sfatului. Imi amintesc tot ce a fost frumos...dar ai pornit ca Ulise si ai terminat ca Ioana D`Arc. Da, si eu am inceput ca Anna Karenina, dar eu am terminat ca fiind eu. azi n-a mai ramas nimic...tu te-ai indepartat iar eu mi-am cautat echilibrul...banuiesc ca amandoi am ajuns in puncte diferite si probabil fiecaruia ne e bine...imi lipsesti si-mi lipsesc multe lucruri dintre noi...dar nu pot schimba nimic..in continuare ramai tu acolo si eu aici oricat incerc sa unesc distanta dintre noi. poate e mai bine asa si poate ti-e mai bine asa. eu stiu cum imi e mie...
macar avem amintirile...
niciodata nu m-am ridicat la asteptarile tale si nu am putut fi ceea ce ti-ar fi lipsit..oricat de mult am incercat. cred ca niciodata nu m-ai vazut mai mult de...ceea ce a fost "aparenta"..constat ca esenta nu o mai cauta nimeni...va limitati toti doar la aparenta...nu te judec, nu te condamn, dar nici nu te aprob..mi-a placut perioada..si m-am simtit bine..nu regret nimic, dar mi-e dor...
te sarut pe nas...fii fericit!

Pentru ca asa simt acum...

(multumesc Metafora si Pseudonim)
piesa asta nu are nicio legatura cu ce scriu...dar mi s-a parut interesanta... sau..de fapt...are...dar nu am chef sa ma mai explic nimanui...lasati-ma sa visez...va rog...



M-ai invatat cate ceva...nu stiu ce va fi...dar cu siguranta va fi mai bine...nu poate fi din nou rau si cu atat mai putin nu poate fi mai rau...intotdeauna cu capul in nori, si cu picioarele cat mai departe de pamant...nu..nu spune nimic..o sa strici totul...nu vreau sa stiu...nu-mi pasa...nu conteaza ce spui...am clipa asta..esti aici...nu mai conteaza de ce, cum, cat sau pentru cat timp. clipa asta ai ales sa fii aici cu mine...am avut norocul de a fi aici cu tine...intr-o atmosfera de care mi-a fost dor...si a fost bine...ascult...o piesa pe care am cantat-o impreuna...si radeam...ce frumos a fost...si ce daca a fost doar o iluzie? a fost a mea...si a fost atat de bine...dansam pe aripile muzicii...radeam in note amare si incercam sa amagim timpul ca rezonanta sa sune cat mai mult..ne invelim in asternutul visarii mele si adormim ca doi copii...ma iei in brate si ma tii aproape de inima ta...
ma trezesc de dimineata stiind ca totul a fost doar apa cu zahar..un vis frumos creat de mine pentru mine. imi aprind o tigara si imi las gandurile sa se evapore pe ritmul fumului de tigara...zboara totul in subconstient...noapte buna...

In viata totul se repeta

Acelasi pahar de Silva neagra...acelasi sfarsit dar cu fete noi...aceleasi beri reci langa aceiasi oameni pe care ii cunosti de ani de zile..el...un superlativ a ceea ce si-ar dori..ea...o masca de seductie irezistibila lui. In aer miroase a "Mad about you", a fum efemer izvorat dintr-o tigara si a pasiune. Rad...ea se musca de buza de jos iar el o soarbe din priviri..se apropie si se saruta..gustul de Ciuc si Silva danseaza pe buzele lor si nasc noi sperante desarte. Se privesc in ochi...si nu vad decat acelasi gust dulce al pasiunii de o seara. Dar il accepta...dupa un timp se ridica si pleaca...paharul ramane pe jumatate plin. El achita nota, o ia de mana si pleaca sa-si stapaneasca setea unuia de celalalt...
Aceiasi poveste...acelasi pahar de bere...aceeasi tigara ce scrie destinul...dar la alta masa. eu nu mai sunt aceiasi. pentru mine, doar un alt sfarsit...ceva nou. ceva..altfel.totul bine. Fara masti. Doar eu.

My lover`s gone

Va pleca...curand...si ia cu el tote amintirile noastre..toate sentimentele si visele pe care le-am faurit in timpul in care am fost unul. aseara vorbea la telefon cu persoana de langa mine...si brusc mi s-a schimbat starea de spirit..stiam ca asta a fost tot..un sfert de ora de clipe fericite..cineva spunea ca "viata este un sfert de ora neplacut alcatuit din momente minunate"..pentru mine a fost cam invers.
Eram in masina si priveam orasul..."in bezna, ratiunea parea o prostie si logica, un vis." as fi vrut sa plang..dar cumva, ceva ma oprea. in surdina se aude vama veche..ce ciudat...au picat la timp..desi eu nu ascult vama veche..dar m-au facut sa realizez ca totul a fost intocmai ca in vama veche..totul tine doar o clipa..cat esti acolo. apoi dispare si nu se mai intoarce. tu ramai doar cu amintirea, cu scoica ta si cu zambetul adormit dintr-o dimineata de vara. oare mai ai nevoie si de altceva? pana la urma dragostea nu este decat o amintire a ceea ce a fost, o traire de moment, o utopie despre ceea ce ai vrea sa fie. niciodata prea mult si niciodata suficient.
"Don`t cry because it ended, smile because it happend." cred ca pentru prima oara cred si simt asta cu adevarat. si am reusit sa renasc dupa...ceea ce am incercat sa fac. am redevenit eu..sau sunt pe cale...ideea este ca din nou, sunt in stare sa-i dau drumul. pot sa-l las sa plece de langa mine..n-am sa-l uit, in niciun caz, dar egoismul meu a amutit. ii permit libertatea totala. pana la urma asta inseamna sa tii la cineva..sa-i poti oferi libertate si sa nu fii guvernat de egoism.
Probabil asta va fi ultima oara cand voi vorbi despre el. sper sa fii fericit si sa ai parte de tot ce-ti poate oferi mai bun lumea si viata. sa ai parte de greutati si sa te ridici mereu si mereu in picioare. sa fii mai drept si mai mandru de fiecare data. ai grija de tine...