Resemnare...?

in ultima vreme m-am cam simtit ca Atlas...numai ca bolta mea cereasca era plina de stanci..voiam sa ajung la ele..dar nu puteam si nu aveam voie...un Cerber la portile lui Dite ma impiedica...am incercat sa-l ispitesc c paine...m-a marait..am trecut la mancare pentru caini..a inceput sa latre...i-am aruncat o bucata de carne...si atunci..s-a repezit spre mine..mi-a fost frica ca o sa rupa lantul...aruncam in el cu tot ce aveam la indemana...cu lemne, ganduri, stele, frunze...cu visele si visurile mele...cand am vazut ca nu au efect m-am cam speriat...am inceput sa-i dau oamenii de langa mine..cu viata lor grea...cu experientele lor triste...cu incercarile lor esuate..cu temerile, vinovatiile si regretele lor...desi mirosea foarte bine, aparent nu a fost suficient de ispititor...mi-am aprins o tigara si m-am gandit bine daca pot sa ajung pana la capat..bineinteles ca pot..mereu cad din ce in ce mai jos,dar sunt Icar...Totusi, de data asta parca..nu mai e la fel..nu mai am la fel de multa putere...am intrat de buna voie in sarcofagul lui Seth si iata-ma aici..la poarta viitorului, dezmembrata...fara a avea pe cineva precum Isis.. Imi sting tigara...m-am hotarat...o sa risc absolutul pentru a reusi..cred ca de data asta, Tiamat isi va invinge nepotul.. dar o batalie castigata nu inseamna sfarsitul razboiului...va veni si momentul in care Dite nu va mai mesteca tradatorii...si atunci nu va trebui sa ma mai chinui..sau ma mai furisez.. voi intra cu capul sus, cu spatele drept si voi distruge Xibalba. it`s a must!!