Cu si despre poezie...

Intro:

Intre mine si tine... se inalta universul... Distanta dintre noi.. e aproape insesizabila.. ne ascundem intre firele de nisip ce curg constant... urcam cate o treapta.. doar doar nu trecem in partea timpului trecut... dansam lasciv pe aripile rasaritului ce ne-a surprins karmele indragostite.

Pause:

E incredibil.. ma domina.. ma inalta.. zbor.. si nu mai stiu sa cad. nu mai stiu drumul inapoi. merg doar inainte.. si cat de bine este. curge lumina prin vene.. alearga metafore prin suflet.. danseaza stele in ochi.. totul in jurul meu imi pare pueril.. stiu ca am ajuns intr-un punct in care realitatea e diferita pentru fiecare. masuram timpul altfel. nu mai sunt constransa de consoane si rime nepotrivite.. nu ma mai inghesuie notele pe portativ. visele imi coboara natural pe corzi... aflu de game noi. si utilizez tot mai mult capodastrul.. urc din ce in ce mai sus.. pas cu pas... doar Catharsis de aceasta data....

Play:

A trecut.. dar anul asta nu a fost ca in anii trecuti.. desigur.. inca am rememorat acele clipe... durerea... suferinta.. lacrimile... neputinta... dar le-am privit altfel... ca facand parte din mine. mai am mult pana la acceptare.. dar acum.. incep sa ma vindec. m-ai invatat sa vreau. mi-ai aratat ca se poate. si mereu imi spui cat sunt de puternica... si esti aici. mereu. stiu ca nu vei pleca nicaieri. acum esti parte din mine. pentru totdeauna. 

Meta(eu)foric

Cobor din ceruri pe peron

Dar luntraş nu-mi e Charon..

E nebunia de cuvinte

Când te privesc, zâmbet cuminte

Îmbracă-mă cu vocalele tale

Pe coapsele-mi goale

Dă-mi lumină!!

Mă iei de braţ, mă plimbi prin Rai -

Fără să ştii mă vindecai-

Păşesc la tine-n univers

Unde note aleargă-n vers.

Când răsăritul ne adoarme,

Fac dragoste a noastre karme.

Clepsidra ţese destin prezent-

Ne-ndrăgostim în timp absent.

P.S.- when i`m falling down.. you are picking me up again.. when i`m too far gone.. dead in the eyes of my friends.. you are taking me out of there... 

Rascolind prin vechi caiete...

inchid ochii..si-mi vad lacrimile jucandu-se pe clape...alearga dupa amintiri... in rochii albe arsurile se sting...cu fericirea atarnand greu la glezna,cu piciorul gol, ating realitatea...zburd dintr-o parte in alta..ne alergam pe clape...parfumul gamelor majore iti trezesc un zambet...mirosul greu al gamelor minore imi aduna gandurile..si se scurg incet pe obraz...curge timpul intre noi in terte si cvinte...in lacrimi si zambete..in fire de nisip si praf de flori de colt...in clape si corzi...in parfum de aripi arse ce n-au invatat sa zboare la timp..

Prima ninsoare

Intro: Se scurge Luna in lumini diafane..



Pause:

Imi sorbi apusul din umarul stang.. abia s-a lasat sarutul tau peste rasarit si deja ti-e dor de mine.. si mie.. imi lipsesti.. ma vizitezi din cand in cand.. imi trimiti cate o vedere.. cate o vocala.. dar daca nu-mi trimiti tot epitetul.. ce pot intelege eu?

Play:

Incredibil.. fiecare isi formeaza propria parere.. si este atat de amuzant sa le ascult.. de ce? pentru ca sunt complet eronate. pline de imaginatie.. dar eronate. e incredibil ce face ignoranta din om. acum inteleg de ce se spune ca romanul s-a nascut poet. nu stii tu unde ajung visele mele.. nu stii tu care e realitatea mea.. Lumea e un vis, visul e o lume, ca sa citez un cunoscut intelectual invatat prin bancile facultatii. totul este mai presus de existenta.. de realitate.. de vis.. asculta prima ninsoare.. auzi cum cad fulgii pe langa tine.. ce-ti soptesc? asculta vantul care iti urla in ureche. pe cine plange? simte gustul amar al lipsei Ei. fara ea... nu poti trai.. pagina ramane goala. chitara se umple de praf. gamele nu mai sunt decat note aruncate pe un portativ. lasa-te vrajit de epitetele din viata ta... descopera-ti propria metafora.. cea care iti da putere. care te umple de viata. care iti aprinde sufletul... care te invie..

asculta prima ninsoare... mai ai aceiasi parere?

Pause:

Nu vor mai fi rewind-uri o vreme.. rewind-urile... dor. fast forward-ul.. este aici. il traiesc zi de zi. cu maximul de intensitate. cu tot ce imi ofera el. viata mea s-a schimbat.

slalom printre metafore

Intro: Good morning sunshine...

 

Pause:

fac slalom printre metafore... distanta dintre mine si celalalt epitet este de o secunda. ma ascund printre vocale, dar consoanele ma strivesc. ma inconjoara... ma dau afara din propriul cuvant. dar nu renunt. voi completa metafora. o voi face completa. o voi intregi. si nu va mai cadea. isi va primi aripile si va invata din nou sa zboare. nu, nu suntem ingeri cu fete murdare. suntem indigo-ul care si-a pierdut stralucirea. ii vom reda puterea de care are nevoie. ai sa vezi, tacutul meu urlet. vom scrie cantecul. impreuna. nu, nu-mi spune nimic. stiu tot ce imi vei spune. ca momentul e nepotrivit. ca viata nu este ceea ce vrei. impedimente sunt multe. mereu for fi.. dar nu intotdeauna se intampla asta. nu mereu gasesti epitetul potrivit. vezi tu.. muzica se simte. si stiu ca toate muzele care imi dau tarcoale te intregesc.. asa cum si pe mine ma fac o alta.aceiasi alta. scumpa mea metafora, nu dispera. spera. simte. crezi. si se va putea.. candva.. undeva.. intr-o altafraza, dintr-un banal cantec, ma vei gasi. caci eu sunt mereu acolo. trebuie doar sa vezi... stiu, e greu.. si cuvintele care ti-au fost date pana acum nu au fost cele care te-au facut metafora. dar exista acel epitet potrivit.. exista dimineata perfecta. am trait-o impreuna. momentul in care nu ai nevoie de cuvinte.. in care totul este asa cum trebuie. nu, scumpa mea metafora nerostita, nu te voi rani.. vei inflori.. lasa caldura lacrimilor selenare sa te cuprinda. lasa distanta dintre noi sa se micsoreze.. invata sa zbori. stiu, nu mai ai aripi... stiu, nu mai ai vocale.. stiu... le stiu pe toate.. las-o sa te invete.. ea stie multe.. te va vindeca daca inveti sa speri.. sa crezi.. sa simti..

 Play:

este dimineata.. abia m-am trezit cand parfumul cafelei proaspat macinate imi trezeste pofta de a mai infrunta o zi. te privesc.. esti poezie.. invarti notele pe degete.. dar canti aceiasi gama.. suntem o singura vioara.. armonie.. traim in aceiasi fractiune de secunda. ne ascunde, dar ne previne. poezia nu dureaza la nesfarsit.. profit.. ma las prada fiecarei note.. urc din gama in gama.. imi canti in game majore.. nu stiam ca le stiu.. in parfum de ceara imi sorbi fiecare urma de mine.. ma pastrezi in amintire.. ma asezi in locul potrivit.. stiu ca nu sunt doar o alta betie de epitete.. sunt altceva.. de care ti-e frica. dar te astept.. sunt aici, my sweet sunshine...

Who are you?

Pause:

Am nevoie de timp, îşi zise... Am nevoie de pace, de linişte, de Crai, de mine... mi-e foarte dor de mine... dar acum întrebarea vine... cine sunt? Sunt acel Cioran reîncarnat, care e convins că nimic nu merită în lumea asta şi totul e trist? Sunt acel chinez care consideră că omul care nu iubeşte nimic va fi de neînvins? Sunt acel Osho care te ridică pe tine când eşti la pământ? Sunt donatorul de zâmbete? Cine sunt eu? Cine ar trebui să fiu eu?

As fi vrut sa ploua..

Stark: Vine iarna..

Play:

Este foarte seară. Nici nu ştiu când ziua a pus geană pe geană şi şi-a băgat picioarele în planeta asta şi s-a dus la relax. S-a scos. Doar eu stau aici, încă în faţa calculatorului şi încerc să mă regăsesc. M-am pierdut pe undeva. Cred că am rămas undeva pe un scaun, în Expirat prinsă între acorduri. M-am blocat acolo şi de atunci totul e blury. Cert e că m-am trezit în seara asta când m-a sunat colega mea şi m-a întrebat... nici nu mai ştiu exact ce. Eu nu auzeam decât "Ce naiba faci cu viitorul tău?" Las acest moment să treacă pe lângă mine şi mă afund cu nasul în tastatură. Încerc să nu mă gândesc la nimic o perioadă. Problema este că îmi iese atât de bine încât nu sunt în stare să redactez un text banal cu gânduri semi-negativiste despre gluma asta mare şi lată care se numeşte.. cred că unii îi spun viaţă.
Sunt într-un vis amestecat cu un coşmar, amestecat cu realitate şi ceva sare. E o carte de bucate haotic desprinsă şi împrăştiată pe podea. N-are nici un sens.

Dar cu siguranţă are un scop, pentru că deşi a venit iarna de ceva timp, iar afară e viscol, aici, încet, se încălzeşte. Tocmai am schimbat aeroterma şi se vede diferenţa.

Iar...na...

deja e tarziu si nu am somn...gandul zboara departe..foarte departe...curg rand pe rand amintiri pe acorduri in surdina..si ma vad undeva, pe o pluta in bataia vantului..pe birou o coala alba imi gadila imaginatia..iau pixul in mana. si-l pun inapoi pe masa. ascund foaia. dar chitara ma cheama. o bag in husa. ma asez in pat..sii-mi bat in geamul inghetat amintirile. acea zi perfecta din ziua festivalului. doar creatie in jur. si calm. un curcubeu..cand te apropii de el, dispare... simt ca trebuie sa fac ceva..si nu imi dau seama ce inca. sper ca acea poarta ce este ferecata momentan pentru mine mi se va deschide. bat la poarta dar degeaba. am bataturi in palme iar pumnii sunt plini de sange. plang si intreb de ce nu se deschide..din cand in cand, e putin crapata si vad, in oniricul indescifrabil ce e dincolo de ea. dar nu vad imaginea de ansamblu...se risipeste repede cand zorii imi mangaie simturile. deschid ochii si iar e iarna...

Capitolul 3

Long time, no see...
A trecut foarte mult tmp de cand nu am mai scris. Si atat de multe evenimente au avut loc in viata mea de atunci. S-au schimbat multe. Foarte multe. Din fericire pentru mine, s-au schimbat in bine. Acel el obsedant nu ma mai urmareste de ceva timp. L-am dat afara dispretuitor din viata mea. Il mai vad din cand in cand, dar sentimentele mele fata de el sunt prea diferite pentru a mai putea vorbi macar cu el. Numai un salut atarna de coltul buzei cand ne intersectam. Era si timpul sa se produca schimbarea. Dupa atata macinare inutile..atata energie pierduta zadarnic. Acum ma intreb oare de ce a fost totul asa? De ce nu am pus piciorul in prag mai demult. Este atat de bine fara acea grija continua, fara toate gandurile care navaleau si-mi tulburau complet starea. Aparent trebuia sa mai astept. Sa astept pana la momentul potrivit. pana in momentul in care ma aflu acum.
"M-ai salvat", ii soptesc in ureche in timp ce-mi trec mana prin parul lui negru, buclat. Il privesc cum doarme linistit si incerc sa nu ma misc. parca ar fi un tablou pictat de ingeri. Ofteaza... Imina imi bate nebuneste, picuri de roua curg pe obrazul stang si o lacrima se rostogoleste pe dreptul. "Sper ca nu te-am trezit, viata mea" Nu..nu l-am trezit. il iau in brate si cad si eu prada viselor. Stiu ca dimineata nu va mai fi aici.. Trebuie sa plece. Dar se intoarce. Ma iubeste. Este singurul care chiar ma iubeste. Si-l iubesc. Nu pentru ca ma iubeste, c pentru ca m-a aruncat afara din viata lui. Ca a avut puterea de a-si pastra orgoliul in fata mea. Si nu i-am facut viata usoara. Mi-a aratat ca ma iubeste si m-a dat afara. Dar iata ca am gasit pe unde sa intru. Si nu mai ies. Numai impreuna cu el. Il iubesc. Il iubesc pentru ca este langa mine. Imi accepta problemele si ma ajuta sa le rezolv. Ma dezbraca de inhibitii si pot sta goala in fata lui fara sa ma rusinez de ceea ce gandesc. Ma tine mereu in suspans si-mi pastreaza sufletul dezgolit in fata lui. Sunt transparenta pentru el. Ma vede si cu bune, si cu rele. Ma protejeaza si cel mai important...ma face sa ma simt completa. Caci am gasit amandoi ce cautam. Si ceva mai mult. Alergand goi pe Pamant, am gasit Edenul in joaca. Si nu-l mai parasim.