Am cont de facebook, deci exist...

Foarte interesanta remarca unei tipe referitoare la profilul de facebook al unui prieten:"in sfarsit, existi"... facebook-ul a devenit mai mult decat era nevoie... in curand va tine loc de buletin/pasaport si de ce nu, certificat de nastere... traiesti din momentul in care ai profil...oamenii oricum se cupleaza de ceva timp datorita internetului...

Poveste de dragoste...

"totul a inceput cu mirc-ul...apoi am descoperit hi5-ul...asta pana am primit o invitatie pe facebook... m-am inregistrat si eu...acolo l-am vazut pe el...:X:X::X:X... a fost dragoste la prima vizualizare... cand mi-a dat accept simteam ca plutesc...ca ziua are un sens... ca nimic nu poate fi mai frumos... i-a placut profilul meu si viata ce mi-o descoperea incetul cu incetul in imagini... am foarte multe poze, si am ramas surprinsa cand am vazut ca aproape la toate mi-a dat cate un comment... ce poate fi mai frumos? vin intr-o zi de la scoala si intru pe facebook...vad mesaj de la el...ma intreaba daca vreau sa-i dai id-ul de mess sa vorbim mai multe... m-am simtit in sanul lui Avraam...abia asteptam ziua asta... i-am dat id-ul...zilele deveneau nopti iar dimineata ne batea in desktop... mama urla la mine, dar nu o auzeam..pentru mine exista doar el...pana intr-o zi...am intrat pe profilul lui si vai! erau poze cu el si o tipa...se imbratisau si se sarutau... am simtit cum strabat toate cele 9 cercuri ale infernului... cum mi-a putut face asa ceva? imbratisarile si sarutarile mele virtuale nu i-au fost de ajuns? desmierdarile si atingerile mele pe webcam au fost inutile? totul a pierit la fel de repede cum a inceput... atunci mi-am luat inima-n dinti si am facut ceea ce n-as fi crezut ca voi face vreodata...cu mana tremuranda...cu lacrimi in ochi...mi-am sters profilul...da, chiar asa...m-am hotarat sa traiesc asa cum se traia odata...cand existau sentimente reale...si dinozauri"


discutie la vama:
Vamesul: aveti pasaport?
Turistul: nu...dar am profil de facebook..

pri-ma-va-ra...intr-un cuvant: iarna

Oricat de mult as canta "mugur de fluier" primavara intarzie sa apara...cand ghioceii mai curajosi isi fac curaj sa scoata capul pe geam sa vada ce si cum, iar ma dor genunchii...clar...iar ninge...azi ninge, maine-i cald...bineinteles ca virusii sunt in delir si au intemnitat deja multi doritori de maneca scurta...cred ca nu punem cum trebuie problema...ar trebui sa facem o greva ceva...poate poate...
asemeni virusilor, schiorii sunt si ei in delir...paradisul lor se prelungeste... yeii...da...e frumos intr-adevar...zapada mare...lipsa parazapezilor...bocanci in care, la sfarsitul turei, poti vizita Marea Neagra...le ai pe toate...munte, mare..in aceiasi zi...dar ce conteaza...mai calci ocazional cate o brandusa care a scapat de amenintarea inghetului...dar te bucuri de razele soarelui ce se scalda in parul celui/celei pe care il/o iubesti...si totul e romantic...pacat de vantul asta rece care te mai trezeste din visare...si uite asa "Vine, vine primavara..."

Sambata in Sambata...

Cu "Pasi marunti" cautam "Anotimpul 5" sambata in Sambata care a trecut...

Intoarsa din creste din apusul unor amintiri noi.... a trecut un an de cand nu am mai pasit pe acea poteca...si cu toate aste, atat de putine lucruri s-au schimbat...aceiasi poteca, oameni noi....la fel ca atunci...dar de data asta mi-a fost ceva mai bine...
Am cantat, am dansat, am taiat lemne, am ras si am invatat sa apreciem oamenii pentru ceea ce sunt. Sa-i acceptam asa cum sunt. Sunt ai nostri toti. Pana la urma, toti avem defecte si momente in care suntem rautaciosi cu cei care nu merita. Dar ne revansam in cele din urma.
Weekend-ul a trecut...a lasat in urma amintiri de neuitat si prietenii de-o viata (sper).
Chiar daca lucrurile nu se intampla asa cum vrei, apar solutii neasteptate si realizezi ca e mai bine asa de fapt. Ca nu aveai nevoie atat de mult de ceea ce-ti doreai... Ca nu sti de fapt ce e mai important pentru tine si te cramponezi de toate nimicurile care crezi ca-ti sunt folositoare, dar nu-ti sunt.
Nimic nu merita sacrificarea unui zambet!