Resemnare...?

in ultima vreme m-am cam simtit ca Atlas...numai ca bolta mea cereasca era plina de stanci..voiam sa ajung la ele..dar nu puteam si nu aveam voie...un Cerber la portile lui Dite ma impiedica...am incercat sa-l ispitesc c paine...m-a marait..am trecut la mancare pentru caini..a inceput sa latre...i-am aruncat o bucata de carne...si atunci..s-a repezit spre mine..mi-a fost frica ca o sa rupa lantul...aruncam in el cu tot ce aveam la indemana...cu lemne, ganduri, stele, frunze...cu visele si visurile mele...cand am vazut ca nu au efect m-am cam speriat...am inceput sa-i dau oamenii de langa mine..cu viata lor grea...cu experientele lor triste...cu incercarile lor esuate..cu temerile, vinovatiile si regretele lor...desi mirosea foarte bine, aparent nu a fost suficient de ispititor...mi-am aprins o tigara si m-am gandit bine daca pot sa ajung pana la capat..bineinteles ca pot..mereu cad din ce in ce mai jos,dar sunt Icar...Totusi, de data asta parca..nu mai e la fel..nu mai am la fel de multa putere...am intrat de buna voie in sarcofagul lui Seth si iata-ma aici..la poarta viitorului, dezmembrata...fara a avea pe cineva precum Isis.. Imi sting tigara...m-am hotarat...o sa risc absolutul pentru a reusi..cred ca de data asta, Tiamat isi va invinge nepotul.. dar o batalie castigata nu inseamna sfarsitul razboiului...va veni si momentul in care Dite nu va mai mesteca tradatorii...si atunci nu va trebui sa ma mai chinui..sau ma mai furisez.. voi intra cu capul sus, cu spatele drept si voi distruge Xibalba. it`s a must!!

Scrisoare anonima...

am recitit o veche amintire...am deschis cartea plina de chipuri si de biti si am descoperit cat de descoperita eram in fata ta..cat de nedreapta iti par..dar atunci nu eram decat o tesatoare...Aveam propria noastra Odisee, erai propriul meu Ulise si amintirile noastre l-au nascut pe Telemah.Imi amintesc "cea mai frumoasa zi" de pe acea banca din Piata Sfatului. Imi amintesc tot ce a fost frumos...dar ai pornit ca Ulise si ai terminat ca Ioana D`Arc. Da, si eu am inceput ca Anna Karenina, dar eu am terminat ca fiind eu. azi n-a mai ramas nimic...tu te-ai indepartat iar eu mi-am cautat echilibrul...banuiesc ca amandoi am ajuns in puncte diferite si probabil fiecaruia ne e bine...imi lipsesti si-mi lipsesc multe lucruri dintre noi...dar nu pot schimba nimic..in continuare ramai tu acolo si eu aici oricat incerc sa unesc distanta dintre noi. poate e mai bine asa si poate ti-e mai bine asa. eu stiu cum imi e mie...
macar avem amintirile...
niciodata nu m-am ridicat la asteptarile tale si nu am putut fi ceea ce ti-ar fi lipsit..oricat de mult am incercat. cred ca niciodata nu m-ai vazut mai mult de...ceea ce a fost "aparenta"..constat ca esenta nu o mai cauta nimeni...va limitati toti doar la aparenta...nu te judec, nu te condamn, dar nici nu te aprob..mi-a placut perioada..si m-am simtit bine..nu regret nimic, dar mi-e dor...
te sarut pe nas...fii fericit!

Pentru ca asa simt acum...

(multumesc Metafora si Pseudonim)
piesa asta nu are nicio legatura cu ce scriu...dar mi s-a parut interesanta... sau..de fapt...are...dar nu am chef sa ma mai explic nimanui...lasati-ma sa visez...va rog...



M-ai invatat cate ceva...nu stiu ce va fi...dar cu siguranta va fi mai bine...nu poate fi din nou rau si cu atat mai putin nu poate fi mai rau...intotdeauna cu capul in nori, si cu picioarele cat mai departe de pamant...nu..nu spune nimic..o sa strici totul...nu vreau sa stiu...nu-mi pasa...nu conteaza ce spui...am clipa asta..esti aici...nu mai conteaza de ce, cum, cat sau pentru cat timp. clipa asta ai ales sa fii aici cu mine...am avut norocul de a fi aici cu tine...intr-o atmosfera de care mi-a fost dor...si a fost bine...ascult...o piesa pe care am cantat-o impreuna...si radeam...ce frumos a fost...si ce daca a fost doar o iluzie? a fost a mea...si a fost atat de bine...dansam pe aripile muzicii...radeam in note amare si incercam sa amagim timpul ca rezonanta sa sune cat mai mult..ne invelim in asternutul visarii mele si adormim ca doi copii...ma iei in brate si ma tii aproape de inima ta...
ma trezesc de dimineata stiind ca totul a fost doar apa cu zahar..un vis frumos creat de mine pentru mine. imi aprind o tigara si imi las gandurile sa se evapore pe ritmul fumului de tigara...zboara totul in subconstient...noapte buna...