kafka

Ieri seara eram super bine dispusa. M-am imbracat si am plecat inspre statie(era seara folk la Ceai Etc). Merg agale, cu castile in urechi si ascult Zob-Cantec de dragoste. Brusc mi se schimba starea de spirit. Ma uitam in jur si totul era gri, banal, urat, murdar, intunecat... In autobus m-am asezat pe un scaun si in fata mea stateau 2 barbati.. atat de tare mirosea a batranete...a sfarsit...mi s-a facut rau..dar nu m-am mutat...incepeam sa ma obisnuiesc cu mirosul...In ceinarie...ce sa zic...toti erau bine dispusi si fericiti...eu eram scarbita. de tot si toate. Nimic nu mai e original... totul se repeta...de atata timp nu mai exista nimic in viata mea care sa fie original, care sa fie unic sau special... era si un El.. acel El...o veche cicatrice pe care refuz sa o las sa se vindece, acel acid ce-mi alearga prin vene, care ma macina, dar care compune cele mai frumoase cantece... Evident ca apoi a venit si ea... vine sa ma pupe iar eu incerc sa o resping in cel mai dragut mod...ma retrag subtil... nu i-am putut privi..cantam...vesel sau trist, totul era Kafka... fumez o tigara...ma inteapa inima..dar nu are importanta...mai fumez o tigara si ma intreb daca infinitul nu e de fapt ceva efemer...si a fost creat doat un mit in jurul lui...daca e vreo diferenta majora intre viata si acea tigara... incerc sa-mi dau seama ce a cauzat starea mea...blank... just an ordinary breakdown... si gandul iar zboara aiurea...ma gandesc ca maine am sport de la 8 si sunt atat de convinsa ca nu voi ajunge la ora... si asta pentru ca sunt sigura ca...pur si simplu sunt sigura....
dimineata am ajuns acasa...am dormit...si nu am mai gandit...pana spre seara...acum din nou macin idei...maine voi trage concluziile...