Suna-ma noaptea...

Desi "N-ai nevoie de foarte multe pentru a fi fericit", si desi " ninsoarea de adio" s-a asternut peste alte taramuri, totusi, "Suna-ma noaptea"...
Deseori, "Cutia de scrisori" e goala, " tu daca vrei" "leaga-mi inima" si poate in "zece ani", "ploaia asta nebuna" se va opri..."Din prea mult sau prea putin", "n-am sa fiu eu ingerul tau"...eu sunt in "camera cealalta".
Chiar daca "Azi" "nu ma iubesti", "maine zi" "poate" voi scapa de "condamnare" si nu voi mai rataci singura dupa un "nebun de alb". "Rasai asupra mea" caci "viteza sangelui meu" e "trasnetul de vara", e "crivatul" ce loveste in "fire de nisip" creand cupe de Murano..."ce bine ca esti" si ce pacat ca nu mai impartim acelasi "pat de flori"...
"La adio, tu" as vreau sa-ti spun...dar "te port in gand" printre "anotimpuri". "Daca doar o secunda" as putea gusta din "ulciorul" in care "doua fantani" si-au adapat un "Vis inlacrimat"!!! Dar "sunt sarac"..."Bat la poarta ta", dar "tu", un "munte de piatra", imi inchizi "cararea" si-mi asterni in cale doar "turturi metalici"...
Sunt un fel de "Ulise", "nebunul cu ochii inchisi", care pe "dealul cu dor", ascultand un "cantec soptit" din ramurile vestedei toamne de "pasarea cu zborul rece", citeste o "scrisoare de bun ramas"...Nu-i nimic, "Sunt tanar doamna"...voi compune o "elegie" despre o "esarfa in dar"...
"Nu-mi spune" ca sunt "antiprimavara" anului acesta...Sunt "singur pe drum" urcand "muntele alb" intocmai ca "Ana lui Manole"..."Cine spune, cine face" "pariu pe-o lacrima"?

E "aproape liniste"...si intr-o "emotie de toamna" s-a strecurat o calda "ploaie in luna lui marte"