Cu rucsacu`n spate...

In sfarsit...dupa doua luni, plec...in locul in care a inceput totul acum un an. Dar atat de multe lucruri s-au schimbat intre timp...unele in bine...sau in rau...dar din fericire toate aceste lucruri m-au facut persoana care sunt astazi. iar asta n-as schimba pentru nimic in lume.
am incercat sa fiu un om normal, dar mi-am dat seama ca nu pot supravietui banalitatii, normalitatii.si e bine. e bine pentru ca imi place ceea ce sunt...de cele mai multe ori...ocazional, e greu sa simt apasarea agoniei in care ma scald, dar atunci primesc in dar cele mai frumoase clipe alaturi de ceea ce nu ma astept. imi plac surprizele, imi place spontaneitatea, imi plac lucrurile noi, imi place ceea ce sunt. Imi iubesc viata si nu as schimba-o pentru nimic in lume.