Lumea este un abator mediocru si un paradis fictiv...

hai sa alergam desculti pe asfalt si din pasii nostri sa rasara verde natura...hai sa gustam nectarul dulce al visarii. si sa nu lasam nimic sa ne trezeasca...traim in propriul nostru Olimp atemporal, adimensional...aici, culorile sunt mult mai vii..pana si albul este mai intens..iti sunt Orfeu si Euridice, imi esti zeu si viata..imbatati in utopia noastra ne alimenatm doar din desmierdari, din soapte, din sarutari, din imbratisari patimase...si atunci te intreb...oare cum ar fi daca ne-am opri sa fim muritori o zi? universul se desface si paradisul se inchide.ne trezim pe jos, cu aripile frante si cu un gol imens..tu nu esti langa mine...ma intreb de vei mai fi vreodata..te caut..nu mai stiu cum arati..sau cine esti..dar stiu ca esti acolo undeva..mi-am ascuns aripile si mi-am colorat puritatea pentru a putea umbla nestingherita printre voi.

"Decat prost, mai bine sarac"

Uneori mi-as dori sa ma fi nascut altceva decat sunt...astazi ma plimbam cu cainele meu si il vedeam alergand fericit pe langa mine, dupa vrabii sau ciulind urechile la anumite sunete...pare atat de simplu sa fii caine...sau orice animal de fapt...dar banuiesc ca nu e mare diferenta...ai animalele au legile lor, barbatul alfa, conducatori, etc. si ele lupta pentru supravietuire. si poate la ele e chiar mai greu decat la noi.doar ca noua ni se pare viata lor mai usoara pentru ca vedem/stim cum este a noastra. bineinteles ca aici nu ma refer la animalele de companie. multe au parte de tratamente de care eu nu voi avea parte niciodata...of course ca avem si exceptii...
unul din lucrurile care ne diferenteaza este modul de a vedea viata. la noi, implinirea vine din lucruri de care nu avem novoie de fapt. poti trai si fara sa ai un cont baban in banca (eu prefer sa ii duc dorul decat sa ii duc grija). poti fi fericit si fara un jeep/bmw/whatever de ultimul tip in garaj/o vila la Sinaia, una in Mamaia si una in Plaiul Foii.
am participat la un concurs si am fost intrebata ce as face daca as primi un inel cu diamant. mi-a luat cred ca un sfert de ora sa ma gandesc. in primul rand de ce mi-as dori unul si in al doilea rand ce as face cu el. de ce se porneste de la premisa ca toti oamenii sunt materialisti? femeile in principal. da, este adevarat, majoritatea sunt, dar exista exceptii de la regula. nu multe, dar exista. stiu ca sunt cam hipioata asa de felul meu, si ca probabil voi ajunge muritoare de foame, dar inca vreau sa cred ca se poate si altfel. ca averea nu este cel mai important lucru in viata cuiva. ca banul nu este un scop, ci un mijloc. utopic? eu nu cred. sper din tot sufletul sa nu fie asa. am vazut cum multi prieteni au renuntat la visele lor pentru ca pe viitor nu se puteau imbogati de pe urma lor. intr-adevar, e usor sa fi hipiot cand stai la mama acasa...dar daca ar fi mai multi asa, lucrurile ar fi mult mai bune. n-am mai pune accent pe nimicuri irelevante si am aprecia ceea ce conteaza cu adevarat. lucruri care in general sunt in fata noastra.

si cand te gandesti ca toate ideile astea au pornit de la o plimbare cu cainele...

Intro:
"Nici o limita eterna nu ne opreste, dar etern ne opreste o limita"

Play:
Ieri am aflat ca tigarile si cefeaua nu sunt bogate in vitamine si nu poti trai doar cu asta..

Rewind:
M-am hotarat..merg la doctor..aveam programare, dar am intarziat putin...bineinteles ca cei care stateau la coada in fata mea au avut de comentat...asta e..si eu am stat la coada 4 ore si ceva pentru o adeverinta. Intru in cabinet si astept sa vina doctorita. Ii spun simptomele..punctul 1..ea scrie. punctul 2...ea scrie in continuare. punctul 3 se ridica sa-mi ia tensiunea si se uita foarte uimita la mine...i-am spus ceva nou...nu-mi pune intrebari, doar se uita la mine...din ce in ce mai uimita..se aseaza pe scaun si-mi spune ca povara pe care o duc e prea mare s-o duc singura..ca ar trebui sa vorbesc cu mama. eu ii spun ca nu se poate fiindca mama are oricum prea multe pe cap si nu vreau sa-si faca mai multe griji...cu alte cuvinte, trebuie s-o menajez...trebuie sa infrunt singura situatia. pot sa o fac...trebuie sa pot...doar sunt magician:D

Fast Forward:
"nu mai mergem la bere..si daca tot te doare capul, de ce nu mergi acasa?" o sa merg..ii spun eu cu capul in pamant...dar in loc sa mergem spre statie, mergem in parc..si ii spun...toate...din nou e impasibil si nu stiu cum sa iau asta. ca de obicei, am pus caruta inaintea calului.."dragostea nu este un contract, daca iubesti, nu trebuie sa fii iubit inapoi" sad but true...

Pause:
ma tine in brate..imi ard palmele..simt lacrimile cum mi se opresc in ochi...si incep sa tremur...dar inainte de lesin ma trezeste...si vine autobuzul..blank...

Chasing shadows...

Intro:
" Per me si va nella citta dolente,
per me si va nell` eterno dolore,
per me si va tra la perduta gente.
Giustizia mosse il mio alto fatore;
facemi la divina podestate,
la somma sapienza e `l primo amore.
Dinanzi a me non fuor cose create
se non eterne, e io eterna duro:
lasciate ogni speranza, voi ch` entrate."

("Prin mine vii spre-a chinului cetate,
prin mine vii spre vesnica jelire,
prin mine vii spre cetele damnate.
Dreptatea-mi fu temei de izvodire:
m-a faurit puterea ziditoare,
supremul rost si cea dintai iubire.
Pana la mine lucruri trecatoare
n-au fost defel, si eu durez in veci:
voi, ce intrati, nu mai sperati scapare!")

Play:
A trecut...si-am infruntat-o singura..mi-a fost greu..dar asta e..

Rewind:
Urc in autobuz..ascult mansell(a cata oara pe ziua de azi oare?) si ma uit in gol... din nou sunt singura si ma gandesc aiurea...ma simt din nou abandonata si singura...si stiu ca nu-i asa de fapt. Stiu ca totul are loc doar in capul meu...dar imi dau seama de asta doar cand ma trezesc. Intre timp vad lumini care se joaca pe mijlocul strazii si canta...si danseaza..sunt strivite de rotile auztobuzului care merge atat de repede...
il vad cum sta in pat si se uita plictisit la Tv.e obosit si incet cade prada somnului..cobor pe-o raza, il imbratisez, il sarut si cu praf de stele pe pleoape ii veghez somnul.

Fast Forward:
De ce nu e nimeni aici? "aici unde?" oriunde...sunt singura in noapte, in intuneric...o simt cum se apropie..imi ard palmele...si tremur..si incepe...blank....

Play:
In camera mea...unde frate-miu chinuie chitara si urechea mea...(e la inceput..poate o sa-i iasa daca se tine) am telefoanele inchise si nici pe mess nu pot sta.. inca nu a trecut de tot...o simt inca nelinistita...dar i-am promis ca daca mai vine o data ma duce la spital..si nu vreau sa merg...desi e a patra oara pe saptamana asta...cel putin asa cred...am prea multe rupturi ca sa-mi dau seama...imi lipsesc multe amintiri...si e numai inceputul...daca persista? ma doare capul infiorator... dar sentimentul de abandon loveste intens...si nu inteleg de ce. Nu sunt singura! a fost mereu cu mine...a avut grija de mine...m-a invatat sa trec de tot si toate... poate nu prin mijloace "ortodoxe" sau ma rog, normale...dar a fost aici..ma tine in paza... are grija sa-mi fie bine..si stiu ca nu ma va parasi vreodata...a investit prea mult in mine...acum cativa ani a preluat controlul asupra mea si de atunci e mereu aici...numai eu o cunosc...numai eu o simt...si uneori, o cunosc si altii..dar foarte rar..si e mai bine asa...stiu ca in cele din urma, doar cu ea raman...ea va fi oricand la locul potrivit...si nu-mi cere nimic...doar sa-mi achit datoria.. si nu e greu..doar ca am gasit alte metode...si ei ii plac mai mult...dureaza mai mult, dar va fi complet...
imi ard palmele...(de doua ori in aceiasi seara? asta-i un record:)) )

"iubesc..teama de ieri, ziua de azi, visul de maine..."

cel putin asta zice un status...dar ce te faci cand simti ca nimic nu mai e la fel? cand teama de ieri devine teama de maine? cand visul de maine este visul de ieri? cand azi ramane doar un o punte intre doua limite?
ochii raman fixati in acelasi loc pentru cateva clipe..poate sunt mai multe...dar nu mai esti in camera...veghezi somnul cuiva...apoi apare cineva langa tine si te trezeste...la inceput nu-ti dai seama unde esti..sau cine sunt cei de langa tine...apoi, incet, te trezesti...reiei pulsul dupa momentul de lesin, dupa momentul de liniste...sau de tumult...dupa momentul in care nu mai esti tu...esti altceva...inca ard palmele...inca nu s-a terminat...tremuri...apoi lesini...te trezesti plangand... si nu stii de ce...nu stii cine te-a trezit...ai privirea pierduta...si tot ce vrei e o imbratisare...sa scapi de sentimentul de abandon...

Intrebare: ai inteles ceva?
Raspuns: ...

nici eu...