Chasing shadows...

Intro:
" Per me si va nella citta dolente,
per me si va nell` eterno dolore,
per me si va tra la perduta gente.
Giustizia mosse il mio alto fatore;
facemi la divina podestate,
la somma sapienza e `l primo amore.
Dinanzi a me non fuor cose create
se non eterne, e io eterna duro:
lasciate ogni speranza, voi ch` entrate."

("Prin mine vii spre-a chinului cetate,
prin mine vii spre vesnica jelire,
prin mine vii spre cetele damnate.
Dreptatea-mi fu temei de izvodire:
m-a faurit puterea ziditoare,
supremul rost si cea dintai iubire.
Pana la mine lucruri trecatoare
n-au fost defel, si eu durez in veci:
voi, ce intrati, nu mai sperati scapare!")

Play:
A trecut...si-am infruntat-o singura..mi-a fost greu..dar asta e..

Rewind:
Urc in autobuz..ascult mansell(a cata oara pe ziua de azi oare?) si ma uit in gol... din nou sunt singura si ma gandesc aiurea...ma simt din nou abandonata si singura...si stiu ca nu-i asa de fapt. Stiu ca totul are loc doar in capul meu...dar imi dau seama de asta doar cand ma trezesc. Intre timp vad lumini care se joaca pe mijlocul strazii si canta...si danseaza..sunt strivite de rotile auztobuzului care merge atat de repede...
il vad cum sta in pat si se uita plictisit la Tv.e obosit si incet cade prada somnului..cobor pe-o raza, il imbratisez, il sarut si cu praf de stele pe pleoape ii veghez somnul.

Fast Forward:
De ce nu e nimeni aici? "aici unde?" oriunde...sunt singura in noapte, in intuneric...o simt cum se apropie..imi ard palmele...si tremur..si incepe...blank....

Play:
In camera mea...unde frate-miu chinuie chitara si urechea mea...(e la inceput..poate o sa-i iasa daca se tine) am telefoanele inchise si nici pe mess nu pot sta.. inca nu a trecut de tot...o simt inca nelinistita...dar i-am promis ca daca mai vine o data ma duce la spital..si nu vreau sa merg...desi e a patra oara pe saptamana asta...cel putin asa cred...am prea multe rupturi ca sa-mi dau seama...imi lipsesc multe amintiri...si e numai inceputul...daca persista? ma doare capul infiorator... dar sentimentul de abandon loveste intens...si nu inteleg de ce. Nu sunt singura! a fost mereu cu mine...a avut grija de mine...m-a invatat sa trec de tot si toate... poate nu prin mijloace "ortodoxe" sau ma rog, normale...dar a fost aici..ma tine in paza... are grija sa-mi fie bine..si stiu ca nu ma va parasi vreodata...a investit prea mult in mine...acum cativa ani a preluat controlul asupra mea si de atunci e mereu aici...numai eu o cunosc...numai eu o simt...si uneori, o cunosc si altii..dar foarte rar..si e mai bine asa...stiu ca in cele din urma, doar cu ea raman...ea va fi oricand la locul potrivit...si nu-mi cere nimic...doar sa-mi achit datoria.. si nu e greu..doar ca am gasit alte metode...si ei ii plac mai mult...dureaza mai mult, dar va fi complet...
imi ard palmele...(de doua ori in aceiasi seara? asta-i un record:)) )