Lumea este un abator mediocru si un paradis fictiv...

hai sa alergam desculti pe asfalt si din pasii nostri sa rasara verde natura...hai sa gustam nectarul dulce al visarii. si sa nu lasam nimic sa ne trezeasca...traim in propriul nostru Olimp atemporal, adimensional...aici, culorile sunt mult mai vii..pana si albul este mai intens..iti sunt Orfeu si Euridice, imi esti zeu si viata..imbatati in utopia noastra ne alimenatm doar din desmierdari, din soapte, din sarutari, din imbratisari patimase...si atunci te intreb...oare cum ar fi daca ne-am opri sa fim muritori o zi? universul se desface si paradisul se inchide.ne trezim pe jos, cu aripile frante si cu un gol imens..tu nu esti langa mine...ma intreb de vei mai fi vreodata..te caut..nu mai stiu cum arati..sau cine esti..dar stiu ca esti acolo undeva..mi-am ascuns aripile si mi-am colorat puritatea pentru a putea umbla nestingherita printre voi.