*

Ajung acasa..Obosita de ganduri, ma intind in pat. Cat de mult imi place patul meu...este asemeni imbratisarii unei mame ce-si vede pentru prima oara copilul..este ceva cald..calm..este siguranta de care ai nevoie si care stii ca va fi acolo, orice s-ar intampla. Simti mirosul apartenentei, parfumul acela plin de iubire...de impacare. Pe de alta parte, este si caldura incestuasa ..momentul in care stii ca gresesti, dar continui. Pentru simplu motiv ca e bine pe moment. Momentul ala in care esti implinit. Impacat cu tine insuti. Cand stii ca in fond, orice s-ar intampla, vei face aceasi greseala. E doar o chestiune de timp. Si mereu cazi prada acelei necugetari. Acelei clipe care te face sa te simti bine..cand inima-ti pompeaza doar placerea prin vene. Cand simti trupul gol, cald si catifelat cum iti traverseaza autostrada de ganduri. Si la un moment dat, simti constiinta cum iti urla ca nu e bine..dar inchizi usa si arunci cheia. Ce mai conteaza? In fond, poate fi doar o copilarie...care a pornit de la sentimente pure..de la dragostea aia nevinovata de adolescent virgin, nefrustrat sexual.
Imi cad, rand pe rand mii de ganduri..As zice ca e toamna. Dar temperaturile de afara ma cam contrazic.. 30 de grade.. cam mult..transpir stand. Ma duc sa fac un dus.. Imi dau drumul la apa. E firbinte. Ca trupul unei femei goale intinsa in pat, asteptandu-te. Ma bag in cada plina de spuma si parfumuri. Stropi de sudoare imi traverseaza trupul gol. Incep sa citesc cate ceva..dar gandurile mele sunt departe..undeva inainte de prezent..cu mult. Imi aduc aminte cand eram Luna ta..si dansam sub stele..cand viata noastra era un basm. Tii minte cand mi-ai daruit primul trandafir? inca il mai am..e pus bine, la pastrare.. erai atat de timid. Si fericit.. eu intarziasem..ma incurcam in explicatii inutile si ma gandeam cum sa-ti spun ca inca fumez, desi ti-am spus ca m-am lasat. Cand am vazut ca-mi dai un trandafir m-am pierdut. Rataceam prin ochii tai plini de dragoste...cat de pure-ti erau sentimentele..Doamne, cat te iubeam..dar asta aveam sa-mi dau seama mai tarziu..dupa ce te-am pierdut. Atunci mi-ai zis prima oara ca ma iubesti. Mi-ai scris pe o frunza de toamna...si frunza inca o am..
Ies din cada si ma pun in pat la somn...Realitatea devine ceva intangibil...un paradis pierdut ce aveam sa-l regasesc dimineata. Dar niciodata nu era unde o lasasem..de fiecare data fugea tot mai departe de mine..