Capitolul 1-continuare

Urc pe Republicii incarcata de ganduri..."Ei..si ce? toate trec in final.." Fac dreapta si cobor in marea aia de fum..cumva, de fiecare data cand intru am impresia ca intru in Infernul lui Dante. Plin de lume care-si ineaca dezamagirea de sine, desertaciunea sufletului, apasarea geniului neinteles..si in ce? in ispite blonde, sau brune, cu trupul rece, de sticla..niste curve care te vor uita mai repede decat iti permiti tu sa le uiti pe ele.. Luminat pe alocuri, cu felinare obscure, rosiatice, aplicate pe caramida rece, vopsita tot cu rosu..sau pe lambriul de lemn ce pare la fel de rosu... De la intrare pana la masa unde ma asez vad toate tipurile de degradare umana..Vis-a-vis de bar masa e vesnic ocupata de "batrani". Ei sunt "generatia de aur" care-si povestesc prima tinerete. Cea tesuta cu substante halucinante, pentru a-si trai intens suferintele, fericirile, iubirile, dezamagirile, esecurile, succesele, sau ce mai stiu eu ce alta stari neincercate de mine vreodata. Toti se holbeaza la televizorul spanzurat de tavan, la stirile de la ora 5. Un tip frumusel, ocupa astazi acea masa. Brunet, cu parul scurt, cu o barba neingrijita, plin de tatuaje isi intinde mana-i negricioasa si aspra spre trupul blond din fata lui. Il duce la gura si soarbe cu o placere orgasmica. Pune halba inapoi pe masa..De pe gura ei se scurg ultimele ramasite ale placerii scurte, dar suficiente. Se uita la mine si ma analizeaza cu un ochi critic format de-a lungul tineretii sale amintite mai devreme. Parca il cunosc.. Ochii lui rosii si sticlosi se opresc undeva mai sus decat ma asteptam..Ma priveste in ochi si ma intreaba: "Si tu Brutus?" Cuvintele lui urlau in capul meu insotite de ranjetul satisfacut de pe fata lui. Isi intinde iar mana spre halba, unde constata ca intelepciunea nu mai este unde o lasase. Ma intorc, dezgustata si urc scarile, mereu cu ranjetul si cuvintele lui in cap.."Si tu, Brutus?" si eu? sa fiu si eu un actor pentru un critic asa cum era si el pentru mine? Vreau sa fiu si eu acelasi ignorant, cu vise sfaramate, care dupa prima deceptie ramane doar cu "as fi putut fi, daca.."?
Iesind de acolo ma simt ca Orfeu.. Simt mirosul fierbinte de patiserie..dar nu mai am bani..ultimii s-a dus pe...pe ce oare? da` cine mai stie? "Si tu, Brutus?" Nu. Eu nu. Oare...?