Iris...goo goo dolls...

Nu te las sa pleci...pentru ca o faci pentru motive gresite...nu-mi faci un bine ca vrei sa te indepartezi de mine stiind ca vei pleca si nestiind cand si daca te mai intorci..dar pentru mine nu conteaza ca pleci..tin la tine...stiu ca si tu tii la mine chiar daca vrei sa ma minti si pe mine si pe tine ca nu e adevarat...stiu ca ar fi greu, dar nu conteaza..dupa cum ti-am spus, in doi e mai usor...stii ca te voi astepta, nu? voi pleca in Crai sa ma refac si ma voi intoarce la timp pentru a te iubi asa cum o meriti si o pot face.

tii minte cand mi-ai trimis asta?



de asta nu te cred...si de asta nu te voi lasa asa...nu te voi abandona...oricat de mult ma vei da la o parte...sunt o lipitoare care intra sub piele si nu mai iese de acolo pana nu te vindeca...

tine minte...sunt aici..si acolo...sunt cu tine...
Lamb-Gorecki...you are the one...

I live in my own little world...But it`s okay, they know me here...

E seara...si gandurile imi atarna greu pe pleoape...ingerii trec pe la geamul meu ascunzand zambetele insorite ale ploii de vara ce tocmai a trecut...Am mers prin ploaie cateva ore..am vrut sa urc pe Tampa, dar pana la urma am mers pe niste strazi spre Dealul Melcilor...ploua...si era bine..parul ud mi se lipea de fata...cel putin nu se mai vad urmele melancolice din ochii mei...imi aprind o tigara..ma asez pe-o bara..ascult..nici nu stiu ce e...nu aud versurile...nu aud instrumentalul..nu aud decat ploaia...si acea amintire cu noi doi...ma tineai in brate ca sa ma incalzesti... scrumul se scurge usor contopindu-se cu ploaia de pe fata mea...un fulger imi rapeste chipul tau..amintirile imi bat la usa..o incui...vreau sa fiu singura...ai facut tu cum ai facut si te-ai strecurat in universul meu de plictiseala in care atemporalitatea domneste si existenta devine doar o forma de exprimare a unei idei... stai cuminte intr-un colt si ma urmaresti cu privrea...dansez printre picaturi...devin un strop de ploaie ce se scurge pe arpile unui fluture proaspat asezat pe floarea-de-nu-ma-uita...revin in griul meu profan si vreau sa te dau afara...surpriza.. plecasei deja.... credeai ca-mi faci un bine...nici nu stiu ce sa cred...daca e mai bine sau nu...ma doare gandul ca vei pleca...si ma lasi singura aici...cu toate astea te incurajez sa o faci..stiu ca e mai bine pentru tine..dar egoismul meu rabufneste acum, pe ultima suta de metri...te vrea aici...vrea in bratele tale...sub sarutarile tale...si in loc sa vii mai mult spre mine, parca tot fugi...ai zis ca o sa-mi explici...sper sa o faci curand ca altfel imi pocneste capul...sau il pocnesc eu...
E noapte...ma trezeste linistea...ploaia a incetat..arunc ce a mai ramas din tigara si pornesc spre casa...

DND, busy dying!!!

Azi sunt foarte ocupata...ma chinui sa ignor oamenii din jurul meu si sa ignor faptul ca in loc sa ma simt tot mai bine, mi-e din ce in ce mai rau...sunt foarte ametita, simt ca mi se invarte capul, mi-e rau, ma dor picioarele si spatele ma termina..colac peste pupaza aflu ca ma costa cel putin 150 ron analizele...perfect..maine am examen, nu stiu nimic si nu-mi sta capul la invatat fiindca mi-e rau. problema este ca atunci cand vrei sa ignori pe cineva, se insista pe subiect si normal, nu te lasa sa-l ignori...inchizi telefonul, iesi de pe mess, pleci de acasa si il vezi cum te cauta disperat...stiu, sunt proasta, dar mi-e frica sa zbor iar...e greu sa cad...si e mai bine sa cazi de la o inaltime cat mai mica...iar plang, iar tremur, iar lesin, iar blank...deja a devenit un cliseu sa-mi fie rau...si ce e cal mai amuzant e ca am avut impresia ca am prieteni...stii? am fost mereu langa ei cand au avut nevoie...si ghici ce? o luna de zile in pat si am primit 3 vizite...2 dintre victime si un prieten...ce chestie..cata lume urla in gura mare cat de mult tine la mine si ca oricand ma ajuta, no matter what...si? unde sunteti cand am neoie de voi? unde sunteti cand eu lesin pe strada? cand sunt in spital cu morfina in vene si urlu de durere? de fapt nici nu am nevoie de voi. n-am nevoie de nimeni, pentru ca nu stiti sa apreciati niciodata nimic. sacrific orice pentru toti si cu ce ma aleg? cu dureri fizice, psihice si spitale...si pastile...de 3 feluri...high life. nu mai am nimic pentru nimeni. salut. o sa fiu egoista, nu naiva...:)) de-as putea sa ma cred...stiu ca nu o sa fac asa...doar am dat de sute de ori cu capul si tot nu m-am invatat...de ce ar fi diferit acum?
revin la Alice in Chains si Eddie Vedder...n-am timp, n-am chef, nu-mi pasa!

Fara niciun motiv...

Iti dau voie...te las sa ma ajuti...sa ma faci sa vad lucrurile asa cum ii fac eu pe ceilalti sa le vada...nu stiu cat va tine..dar nu conteaza..pentru ca esti primul pe care il las sa ma influenteze...si am inceput cu pasi mici...din pacate, in scurt timp va trebui sa pleci din tara...pentru cel putin o luna...dar nu conteaza...eu te astept..tu vei fi acolo..eu voi fi in Crai...te voi insela in fiecare zi si-n fiecare noapte cu dragostea vietii mele...muntele..chitara...focul de tabara...imi va fi mai usor sa ma gandesc la tine si sa te cant acolo...inr-o ora ne vom intalni...abia astept...sa te vad cum te ingrijorezi pentru fiecare grimasa pe care o fac..sa ma saruti, asa din senin...sa ma privesti in ochi si sa vad tot ce imi doresc..sa ma iei in brate pentru ca ma incapatanez sa merg repede desi ma doare piciorul si e umflat...sa nu ma pierzi din ochi nicio secunda, chiar daca joci baschet pe terenul celalalt...sa ma tii de mana si sa zambesti pur si simplu...sa nu vrei sa pleci din tara si unul din motive sa fiu eu...sa fii tu...si sa fiu tot ce n-am putut fi pana acum...ma faci fericita....fara niciun motiv...

One caress

Intro:
Azi am vazut rasaritul...si nimic nu a fost diferit...

Play:
M-am trezit tarziu...fiindca am adormit tarziu..siontac siontac am iesit pe balcon si mi-am fumat tigara..mi-am baut cafeaua..si am auzit ambulanta gonind salbatic pe Calea Bucuresti.

Rewind:
Ha ha ha ha:)) totul bine si frumos..si brusc simt pamant in gura... toata lumea tipa. "sunteti ok? raspunde!!!" "da..sunt bine.." imi desface centura, iesim toti..ne departam de masina..cineva imi urla:"lasa-ti dracu lucrurile, masina poate exploda!" eu zic nu are cum si ma duc sa caut lucrurile noastre...si telefoanele.. acelasi cineva urla sa plec de acolo..si pana la urma plec...ma asez pe marginea drumului si vad..de fapt nu prea vad..si nu-mi pot deschide ochii."respira adanc. inspira, expira" "mi-e rau, simt ca o sa lesin.." ma iau in brate si ma urca in ambulanta. "MA DOOARE!!!" "stai linistita..." "DAR MA DOARE!!! FACETI CEVA!" mi se baga o perfuzie...il vad pe pasagerul din dreapta..nu se plange, dar e acoperit de pamant si sange..ajungem la spital..morfina..adorm...



Pause:
astazi nu mai e la fel...au trecut 2 saptamani...inca ma gandesc la tot ce am simtit atunci..si incerc sa-mi dau seama ce simt acum...nu pot da un raspuns..nu e prima oara cand sunt atat de aproape...dar e prima oara cand e asa...car crash...am fost atat de calma...parca nu realizam ca am iesit plina de pamant din masina, cu dureri infernale.parca nici acum nu realizez asta in totalitate. fac exact ce stiu eu sa fac cel mai bine. ma ascund si incerc sa sterg amintirea...dar stiu ca va rabufni...daca tragea de volan spre stanga...eu...nu as mai fi vazut rasaritul din Crai vreodata...
inca ma dor ranile...s-au mai vindecat, dar...am ramas cu durerea...de toate felurile...mult timp nu voi mai putea face multe lucruri...cum ar fi sa merg la ziua de nastere a lui Gabi in Ciucas...si as fi vrut sa merg...atat de mult...dar cum sa car rucsacul cand abia pot merge?
incerc sa plang...dar nu pot...nu simt nimic...nu-mi pasa...si nimic nu mai conteaza...si stiu ca nu asta ar trebui sa simt...ar trebui sa ma bucur ca traiesc. sa fiu fericita ca pot merge, asa greu cum pot. sa simt ca am un scop...si cu toate astea..nu simt decat ca cineva isi bate joc de mine...am scapat de atatea ori pana acum...de fiecare data eram tot mai aproape...de ce? ce ma tine aici?



asta e viata mea..la 14 ani am dorit eliberarea...pentru prima oara...si am dat gres..am pierdut cel mai important lucru din viata mea..la 16 ani m-am indragostit pentru prima oara...si desi il iubeam, l-am alungat...la 18 ani am inceput sa cred...am aflat credinta...la 20 de ani era sa-mi pierd viata pentru a nu stiu cata oara...
am 20 de ani.. si inca simt ca viata n-are niciun sens pentru mine..

Pentru ca totul are un scop..

Am vrut sa invat sa iubesc...

Am vrut sa imi gasesc un echilibru..
muntele mi l-a daruit.
Am vrut sa ma exprim...
muzica mi-a aratat cum.
Am vrut sa mor...
viata mi-a aratat ca nu am dreptul asta.
Am vrut sa stiu..
cartile mi-au aratat intelepciunea nu se dobandeste din ele.
Am vrut sa cresc...
oamenii mi-au aratat ca poti sa si cazi.
Am vrut sa fiu copil..
tata mi-a aratat maturitatea.
Am vrut sa traiesc...
Eu mi-am interzis sa o fac.
Am vrut sa iubesc...
si te-am cautat pe TINE de fiecare data in fiecare om...
Am vrut sa simt viata...
si a trebuit sa vad moartea inainte de a o aprecia...