**

Ma plimb pe marginea unui lac. E primavara. "nu cred ca am mai fost pe aici." E o poiana intinsa, plina cu branduse mov, imbracate intr-un verde crud. Salciile isi intind ramurile in lacul intins si linistit. Cate o pala de vant rostogoleste un val ce se sparge intre trestii. Pasii mei, desculti strivesc saruturile tale. Alergam prin iarba. Ma iei in brate si ma trantesti in iarba..Rad cu tot sufletul, privind cum, deasupra mea, soarele ma ignora complet, absorbit fiind de tine. Ma vad, pentru prima oara, prin ochii tai. Imi trec mana prin parul tau negru asa cum am facut-o de atatea ori. Zambesti..Ma saruti si imi mangai chipul. Fioruri reci imi traverseaza fata. Si mana ta e atat de calda.. Ma dezghet sub atingerea ta..ma descompun in milioane de celule impartite in mii de ani. Devin un Osiris ratacit in mii de zari, pe tot intinsul Pamantului si al timpului. Sunt secunda uitata de timp. Ma adapostesc de viitor, si te pastrez aici cu mine. Cad in idolatrie. Ma scufund in marea de metafore ce incearca inutil sa te descrie. Te strang in brate si simt cum imi aluneci printre degete ca nisipul in clepsidra. Ma uit in jur.. S-a innorat."cand? cum?? erai in bratele mele..unde esti? ce se intampla?!" Alerg in nestire, incotro vad cu ochii. Simt cum ma urmareste..."Te rog, nu si aici...te rog...Lasa-ma..mai lasa-ma..." Ii simt privirea si zambetul triumfator. Stiu ca nu ma pot ascunde. Ma va gasi oriunde m-as duce. Ma impiedic si cad. Simt linistea.. si apa rece..In fata mea, in negru, cu pumnalul, plin de sentimente, in mana zambeste. Jos, pe marginea lacului, de pe rochia-mi alba se scurge abundent rosul.

Ma trezesc pluna de sudoare si speriata. Incerc sa ma dumiresc daca a fost vis sau aievea. Ma uit la ceas. "Fir-ar sa fie!!! Iar am intarziat." Ma imbrac repede si plec spre scoala. Deja am pierdut primul curs si sper sa ajung la al doilea. Ma duc in statie, iau autobuzul si vad cum toate semafoarele creeaza o coalitie impotriva mea. Sunt rosii. "Rosu...Parca am visat ceva cu..stiu sigur ca era ceva rosu..." Intru in sala, imi cer scuze de intarziere si ma pregatesc spiritual pentru speranta ca acest curs sa nu ma adoarma. Imi tot caut de lucru cate ceva, dar parca orice as face, timpul refuza sa treaca. Acul la ceasornic e intepenit. Cred ca a ruginit de atatea rugaminti fierbinti ca ora sa se termine. Ca de obicei, foarte interesata de discutie, incep sa citesc. Ma plictisesc repede. Acul de la ceasornic inca e intepenit. Incerc sa vorbsc cu colegii mei. "Pff! Nici vorba...sunt atenti la plictiseala. In viata mea nu am vazut pe cineva care sa acorde atata importanta plictiselii..Tot ce ni se spune se afla deja scris in curs. Atunci pentru ce mai trebuie prezenta? Sa nu se vorbeasca la banci goale? Oricum..prezenta e relativa de fapt. Oare cati suntem cu adevarat aici? Sunt sigura ca mai sunt si altii carora gandurile li se impart in cel putin 100 de alte locuri." Iau coala alba din fata mea si scriu un pamflet despre tema pe care o avem de discutat. La sfarsitul orei sunt felicitata pentru inspiratia mea matinala. "Dac-ar stii cat mi-a luat mie sa scriu asta... Cred ca m-ar da afara din facultate. M-au tinut un an..ma mai tin unul."
Da..deja e anul 2...cumva a trecut anul 1 si nu-mi dau seama cand. Atat de multe lucruri s-au intamplat.. Imi regasesc amintirile, inchise undeva, in subcapitole insemnate cu zile...

Capitolul 2

"Ieri seara eram super bine dispusa. M-am imbracat si am plecat inspre statie(era seara folk). Merg agale, cu castile in urechi si ascult Zob-Cantec de dragoste. Brusc mi se schimba starea de spirit. Ma uitam in jur si totul era gri, banal, urat, murdar, intunecat... In autobus m-am asezat pe un scaun si in fata mea stateau 2 barbati.. atat de tare mirosea a batranete...a sfarsit...mi s-a facut rau..dar nu m-am mutat...incepeam sa ma obisnuiesc cu mirosul...In ceinarie...ce sa zic...toti erau bine dispusi si fericiti...eu eram scarbita. de tot si toate. Nimic nu mai e original... totul se repeta...de atata timp nu mai exista nimic in viata mea care sa fie original, care sa fie unic sau special... era si un El.. acel El...o veche cicatrice pe care refuz sa o las sa se vindece, acel acid ce-mi alearga prin vene, care ma macina, dar care compune cele mai frumoase cantece... Evident ca apoi a venit si ea... vine sa ma pupe iar eu incerc sa o resping in cel mai dragut mod...ma retrag subtil... nu i-am putut privi..cantam...vesel sau trist, totul era Kafka... fumez o tigara...ma inteapa inima..dar nu are importanta...mai fumez o tigara si ma intreb daca infinitul nu e de fapt ceva efemer...si a fost creat doat un mit in jurul lui...daca e vreo diferenta majora intre viata si acea tigara... incerc sa-mi dau seama ce a cauzat starea mea...blank... just an ordinary breakdown... si gandul iar zboara aiurea...ma gandesc ca maine am sport de la 8 si sunt atat de convinsa ca nu voi ajunge la ora... si asta pentru ca sunt sigura ca...pur si simplu sunt sigura....
dimineata am ajuns acasa...am dormit...si nu am mai gandit...pana spre seara...acum din nou macina idei...maine voi trage concluziile.."

"Discutam aseara cu o gagica despre diverse...la un moment dat veni vorba de un prieten al surorii ei. El era indragostit nebuneste de ea, dar ea il vedea doar ca pe un foarte bun prieten(suna cunoscut?). Buuun. Cand tipul a inteles acest lucru, a pleca inapoi in Bucuresti la facultate. La catva timp a plecat in practica cu diversi profesori. Vazuse el o seminarista si i-a spus: "cu tine ma insor!" Totul a fost amuzant pe moment, dar dupa cativa ani, chiar s-au casatorit. Toate bune si frumoase in paradis. Dupa putin timp de la casatorie, pac, a aparut si-un junior. Totul merge utopic. Dar ca orice lucru statuie frumoasa in aparenta, la un moment dat s-au vazut crapaturile. Tipul si-a inselat nevasta. Era la un chef, cu baietii, a vazut o gagica pe care i s-a pus pata...detalii. Trist a fost faptul ca nevasta a aflat. Au stat ei de vorba, s-au certat, bla bla bla. Tipul s-a dus in baie si vorbea cu el in oglinda. De fapt se certa." Cum ai putut sa-i faci asta? te iubeste, o iubesti, aveti un copil impreuna, totul mergea bine...Nu mai fac asta niciodata...Doar sa ma accepte inapoi...De ce te minti? Ai sa mai faci asta. Si nu numai o data. De fiecare data cand ti se va ivi ocazia, vei profita de ea. Pentru ca asa esti tu."
Asa suntem noi. Ne avantam in lucrurile "tabu", facem ceea ce stim ca nu-i bine. Ceea ce ne dauneaza. Toti suntem niste mici masochisti. De ce? Pentru ca altfel totul ar fi monoton. Nu ai mai avea dupa ce sa regreti, nu ai mai avea amintiri, nu vei mai avea cicatrici, nu vei mai avea...viata. Suntem rai, egoisti, zgarciti, invidiosi, lacomi, rautaciosi, sarcastici, cinici, patetici, ridicoli, naivi, fraieri, visatori, zambitori, plini de masti, colerici, melancolici, vorbareti, tacuti,prea tacuti...Suntem toate acestea si multe altele.
Asta sunt eu. Si tu."

"Aseara am plecat inspre autogara. Trebuia sa merg in Bran(aveam cantare). Am ajuns prea devreme si autocarul nu venise inca. Ascultam muzica... Piese care in general nu ma caracterizeaza...dar aparent in ultima vreme nimic din mine nu mai e cum era. Nu mai este nici o ramasita din mine.
A venit autocarul. M-am asezat pe al doilea scaun, la geam pe partea dreapta. Stateam cu capul pe perdeaua albastra si ascultam Lamb. In autocar se simtea mirosul vacantelor de vara petrecute la tara. Era cald...alergam pe dealuri culegand ciuperci, fructe sau pur si simplu alergand...ma tranteam in iarba si ma uitam la nori si eram sigura ca daca exista un Rai, asa trebuie sa arate.
Deschid ochii. intreb pe cineva unde exact trebuie sa cobor. Ma intorc la locul meu, cu capul pe perdea si ma uit afara...mi se pare ca avem viteza foarte mare...soferul intra in tot felul de depasiri ciudate...si riscante. Opreste intr-o statie, urca 2 oameni zgribuliti. Porneste si in scurt timp gonim din nou pe sosea...vad cum trotuarul se apropie tot mai mult de noi...si zapada nu mai e batuta pe aici...vad 2 faruri...se spropie tot mai tare...daca nu ascultam muzica, as fi auzit galagie si as fi simtit panica din autocar...dar nu auzeam nimic in afara de Gorecki...vedeam cele 2 faruri apropiindu-se si nu ma gandeam decat la asemanarea dintre ele si... 2 stele...2 aripi cu praf de stele...in sfarsit au venit...ma imbratiseaza...ma strang tare in brate...iar lacrimile lor mi se infig in maini...firicele subtiri de sange se scurg cu repeziciune... nu vreau Sa-l pierd...nu vreau sa plece...incerc sa-mi acopar ranile dar nu pot...imbratisarea ma impiedica. incerc sa ma misc, sa evadez... cu toate astea, e bine aici...nu mai sunt singura...de fapt, sunt mai singura ca niciodata, dar ma simt atat de...completa...nu-mi mai lipseste nimic... nu simt nimic palpabil, dar stiu ca am Totul. e in mine...e in jurul meu... Zbor... Zapada alba e plina de El...acel venin imbietor s-a scurs pana la ultima picatura... Zapada poarte amprenta Lui...doar a Lui...
Imbratisarea nu o mai simt atat de stransa...si asta pentru ca acum mi-au crescut aripi cu praf de stele...
Il vad cum goneste nebun pe sosea...Ma indrep spre El si...
Deschid ochii...am ajuns in Bran. Cobor, lasandu-mi visele sa vegheze de la fereastra cu draperie albastra..."

""Timpul este un adevarat falit caci datoreaza mai mult decat face. Ba nu, e un furt! N-ati auzit spunandu-se ca timpulmerge zi si noapte pe furis?" ( William Shakespeare)

Sunt in gara. Ma uit la ceasul suspendat. Este 8:50. Astept autobuzul. Ar trebui sa vina pe la 10.30. Ascult muzica..beau o cafea...fumez o tigara.. Ma uit la ceas...8.50...Ciudat... Ceasul meu arata ora 10.Mai fumez o tigara...astept sa treaca timpul...Cand nu te astepti, este o cascada de secunde involburate in marea timpului trecut, devenind regretabila ora pe care stii ca nu o vei mai putea schimba vreodata.
Ma uit din nou la ceas. Este 8.30. Zambesc... Toata conceptia despre timp a fost gresita. Limba ceasului atarna greu chemata de momentele pierdute. Timpul se scurge...Doar ca in alta directie..."

"Imi lipsesti mult...imi lipsesc discutiile noastre, fleacurile de fiecare zi, berea de seara de sub padure...imi lipseste faptul ca faceai misto de mine ca vine ursul:))...ca dardaiam de frig amandoi ca doi prosti si rasaritul ne prindea intrand pe furis in casa...imi lipsesc plimbarile lungi sub clar de Luna...modul in care ma priveai si imi spuneai ca sunt frumoasa...ca iti e dor de mine...sa nu ma indragostesc de tine, ca esti naspa...si eu faceam misto de tine, convinsa de faptul ca tu deja tii mult la mine, si ca vom fi impreuna, asa cum e normal...
unde au disparut toate acestea? ce a ramas din ele?
si-n minte nu-mi rasuna decat Janis Joplin...
Take another little piece of my heart, break another little piece of my heart, have another little piece of my heart, you know you got it if it makes you feel good..."

"Iti multumesc ca esti langa mine, fie ca sunt trista sau vesela..Iti multumesc ca nu esti langa mine... Iti multumesc ca nu ma judeci, ca imi accepti mastile, starile, gandurile...ca ma accepti pe mine si pe toate celelalte alter ego-uri...Iti multumesc pentru tot si toate pe care mi le daruiesti si pe care nu mi le daruiesti. Iti multumesc ca faci parte din viata mea. Iti multulmesc ca esti imprevizibil, spontan, si lipsit de obligatii...ca ma vezi altfel decat restul...ca stai langa mine, desi uneori sunt ciudata si te sperii...ca esti acolo cand am nevoie...ca nu esti tot timpul langa mine...ca esti asa ciudat si tu, ca si mine...in lumea noastra ciudata...in relatia noastra ciudata...in realitatea noastra ciudata...
Iti multumesc ca existi! Si ca ma lasi sa plutesc si eu pe aripile existentei tale!"

""E ziua ta si cu un an ti-a mai crescut povara..." povara celor mai frumoase clipe traite de oamenii care ti-au fost alaturi la un moment dat...bucura-te de tine, celebreaza-te in fiecare zi...timpul rareori se-ntoarce spre trecut...profita de fiecare ocazie pentru a iubi, pentru a trai, pentru a fi fericit...sa fi iubit...de cine vrei tu si de cine ai tu nevoie...
Dorintele...ti se vor implini...dar doar cele care trebuie sa se implineasca...si daca iti va fii greu uneori sa le astepti, si daca cele care ti se implinesc nu sunt cele care ai fi vrut sa se implineasca, si daca uneori iti va fi greu sa accepti ce se intampla, voi fi aici...unde m-ai gasit intotdeauna si unde ma vei gasi intotdeauna...iti voi fi mai mult decat umarul pe care sa-ti asterni gandurile, voi fi ploaia ce te va racori intr-o zi caniculara...voi fi rasaritul ce iti continua visul...coarda care te va opri la timp cand mana-ti va scapa din priza...voi fi zambetul sfios si cald ce-ti infloreste pe buze...sau primul fulg de nea ce-ti atinge buzele crapate de vantul taios din creasta...

"si chiar daca nu sunt prima care te-a sunat sa-ti spuna spuna La multi ani, stii foarte bine ca sunt singura care conteaza...La multi ani! Sa fii fericit...""

"In sfarsit...dupa doua luni, plec...in locul in care a inceput totul acum un an. Dar atat de multe lucruri s-au schimbat intre timp...unele in bine...sau in rau...dar din fericire toate aceste lucruri m-au facut persoana care sunt astazi. iar asta n-as schimba pentru nimic in lume.
am incercat sa fiu un om normal, dar mi-am dat seama ca nu pot supravietui banalitatii, normalitatii.si e bine. e bine pentru ca imi place ceea ce sunt...de cele mai multe ori...ocazional, e greu sa simt apasarea agoniei in care ma scald, dar atunci primesc in dar cele mai frumoase clipe alaturi de ceea ce nu ma astept. imi plac surprizele, imi place spontaneitatea, imi plac lucrurile noi, imi place ceea ce sunt. Imi iubesc viata si nu as schimba-o pentru nimic in lume."

"Cu "Pasi marunti" cautam "Anotimpul 5" sambata in Sambata care a trecut...

Intoarsa din creste din apusul unor amintiri noi.... a trecut un an de cand nu am mai pasit pe acea poteca...si cu toate aste, atat de putine lucruri s-au schimbat...aceiasi poteca, oameni noi....la fel ca atunci...dar de data asta mi-a fost ceva mai bine...
Am cantat, am dansat, am taiat lemne, am ras si am invatat sa apreciem oamenii pentru ceea ce sunt. Sa-i acceptam asa cum sunt. Sunt ai nostri toti. Pana la urma, toti avem defecte si momente in care suntem rautaciosi cu cei care nu merita. Dar ne revansam in cele din urma.
Weekend-ul a trecut...a lasat in urma amintiri de neuitat si prietenii de-o viata (sper).
Chiar daca lucrurile nu se intampla asa cum vrei, apar solutii neasteptate si realizezi ca e mai bine asa de fapt. Ca nu aveai nevoie atat de mult de ceea ce-ti doreai... Ca nu sti de fapt ce e mai important pentru tine si te cramponezi de toate nimicurile care crezi ca-ti sunt folositoare, dar nu-ti sunt.
Nimic nu merita sacrificarea unui zambet!"

Un an intreg...redus la cateva pagini de jurnal...Acelasi tu, obsedant revenind...Acelasi...Cautandu-te in atatia...

*

Ajung acasa..Obosita de ganduri, ma intind in pat. Cat de mult imi place patul meu...este asemeni imbratisarii unei mame ce-si vede pentru prima oara copilul..este ceva cald..calm..este siguranta de care ai nevoie si care stii ca va fi acolo, orice s-ar intampla. Simti mirosul apartenentei, parfumul acela plin de iubire...de impacare. Pe de alta parte, este si caldura incestuasa ..momentul in care stii ca gresesti, dar continui. Pentru simplu motiv ca e bine pe moment. Momentul ala in care esti implinit. Impacat cu tine insuti. Cand stii ca in fond, orice s-ar intampla, vei face aceasi greseala. E doar o chestiune de timp. Si mereu cazi prada acelei necugetari. Acelei clipe care te face sa te simti bine..cand inima-ti pompeaza doar placerea prin vene. Cand simti trupul gol, cald si catifelat cum iti traverseaza autostrada de ganduri. Si la un moment dat, simti constiinta cum iti urla ca nu e bine..dar inchizi usa si arunci cheia. Ce mai conteaza? In fond, poate fi doar o copilarie...care a pornit de la sentimente pure..de la dragostea aia nevinovata de adolescent virgin, nefrustrat sexual.
Imi cad, rand pe rand mii de ganduri..As zice ca e toamna. Dar temperaturile de afara ma cam contrazic.. 30 de grade.. cam mult..transpir stand. Ma duc sa fac un dus.. Imi dau drumul la apa. E firbinte. Ca trupul unei femei goale intinsa in pat, asteptandu-te. Ma bag in cada plina de spuma si parfumuri. Stropi de sudoare imi traverseaza trupul gol. Incep sa citesc cate ceva..dar gandurile mele sunt departe..undeva inainte de prezent..cu mult. Imi aduc aminte cand eram Luna ta..si dansam sub stele..cand viata noastra era un basm. Tii minte cand mi-ai daruit primul trandafir? inca il mai am..e pus bine, la pastrare.. erai atat de timid. Si fericit.. eu intarziasem..ma incurcam in explicatii inutile si ma gandeam cum sa-ti spun ca inca fumez, desi ti-am spus ca m-am lasat. Cand am vazut ca-mi dai un trandafir m-am pierdut. Rataceam prin ochii tai plini de dragoste...cat de pure-ti erau sentimentele..Doamne, cat te iubeam..dar asta aveam sa-mi dau seama mai tarziu..dupa ce te-am pierdut. Atunci mi-ai zis prima oara ca ma iubesti. Mi-ai scris pe o frunza de toamna...si frunza inca o am..
Ies din cada si ma pun in pat la somn...Realitatea devine ceva intangibil...un paradis pierdut ce aveam sa-l regasesc dimineata. Dar niciodata nu era unde o lasasem..de fiecare data fugea tot mai departe de mine..

Capitolul 1-continuare

Urc pe Republicii incarcata de ganduri..."Ei..si ce? toate trec in final.." Fac dreapta si cobor in marea aia de fum..cumva, de fiecare data cand intru am impresia ca intru in Infernul lui Dante. Plin de lume care-si ineaca dezamagirea de sine, desertaciunea sufletului, apasarea geniului neinteles..si in ce? in ispite blonde, sau brune, cu trupul rece, de sticla..niste curve care te vor uita mai repede decat iti permiti tu sa le uiti pe ele.. Luminat pe alocuri, cu felinare obscure, rosiatice, aplicate pe caramida rece, vopsita tot cu rosu..sau pe lambriul de lemn ce pare la fel de rosu... De la intrare pana la masa unde ma asez vad toate tipurile de degradare umana..Vis-a-vis de bar masa e vesnic ocupata de "batrani". Ei sunt "generatia de aur" care-si povestesc prima tinerete. Cea tesuta cu substante halucinante, pentru a-si trai intens suferintele, fericirile, iubirile, dezamagirile, esecurile, succesele, sau ce mai stiu eu ce alta stari neincercate de mine vreodata. Toti se holbeaza la televizorul spanzurat de tavan, la stirile de la ora 5. Un tip frumusel, ocupa astazi acea masa. Brunet, cu parul scurt, cu o barba neingrijita, plin de tatuaje isi intinde mana-i negricioasa si aspra spre trupul blond din fata lui. Il duce la gura si soarbe cu o placere orgasmica. Pune halba inapoi pe masa..De pe gura ei se scurg ultimele ramasite ale placerii scurte, dar suficiente. Se uita la mine si ma analizeaza cu un ochi critic format de-a lungul tineretii sale amintite mai devreme. Parca il cunosc.. Ochii lui rosii si sticlosi se opresc undeva mai sus decat ma asteptam..Ma priveste in ochi si ma intreaba: "Si tu Brutus?" Cuvintele lui urlau in capul meu insotite de ranjetul satisfacut de pe fata lui. Isi intinde iar mana spre halba, unde constata ca intelepciunea nu mai este unde o lasase. Ma intorc, dezgustata si urc scarile, mereu cu ranjetul si cuvintele lui in cap.."Si tu, Brutus?" si eu? sa fiu si eu un actor pentru un critic asa cum era si el pentru mine? Vreau sa fiu si eu acelasi ignorant, cu vise sfaramate, care dupa prima deceptie ramane doar cu "as fi putut fi, daca.."?
Iesind de acolo ma simt ca Orfeu.. Simt mirosul fierbinte de patiserie..dar nu mai am bani..ultimii s-a dus pe...pe ce oare? da` cine mai stie? "Si tu, Brutus?" Nu. Eu nu. Oare...?

Capitolul 1

"Te dispretuiesc", imi zise cu elatie..."Nu am avut niciodata curaj sa ti-o spun in fata..de fapt..nici nu stiu daca a tinut de curaj..cred ca...am vrut doar sa te vad cum reactionezi in tacerea mea mormantala..si nu ma asteptam..credeam ca ai ceva mai mult orgoliu..mai multa mandrie si demnitate...dar iata ca pana si regina ajunge muritoare..."
Intre ghilimele si puncte de suspensie imi atarna si mie gandul..raman incremenita in fata usii proaspat inchise...si simt cum privirea mi se scurge in podea urmand pasii ce tocmai au disparut de langa mine. Am o furtuna de frunze in cap si le simt cum se amesteca intr-o mare...adanca...ostenita, ma asez pe pat..incerc sa creez o ordine...sa-mi amintesc totul..si cumva, in ceata, simt cum ultimele farame de simtiri mi se astern in suvoaie pe fata...

Rewind:

Era vara...si era cald...eram anul 1. Abia aflasem ca am vreo 2 restante pe toamna...ee..."n-ai restanta, n-ai prestanta" imi zic in barba, oarecum dezamagita. Traversez strada si ma asez pe o banca. Imi aprind o tigara. Trag cu putere din filtru si simt cum fumul inecacios si toxic imi inunda plamanii...ciudat..ma cuprinde un sentiment nemaintalnit pana atunci..e straniu...si placut in acelasi timp...il simt cum absoarbe viata din mine..il simt cum imi loveste pieptul tot mai tare..pentru o fractiune de secunda, devine o parte din mine. Viata creste in mine vazand cu ochii..ma face sa ma simt asemeni unei mame ce poarta inauntrul ei o schimbare a destinului..ma macina adanc, in fiecare celula a plamanilor..se desfata cu carnea-mi sanatoasa si frageda..bataile se intetesc si..o briza de vant rece imi atinge obrazul..a fost doar un avort..inspir din nou din tigara, sperand la aceleasi sentimente...dar de data asta nu mai e la fel..inspir avortul altcuiva..Ma uit in jur...e soare...si cald..ma duc sa-mi inec amarul in bulele alea sanatoase de hamei.

Te salvez de mine...

nu stiu de ce am asteptat mereu...si nu am avut putere...dar...as vrea sa-ti spun si un motiv pentru care am facut-o...dar nu am...incifrarile le-am pierdut pe undeva...e doar Luna...iti bate gingas in geam...poate din cand in cand iti mai aduci aminte de ea...
incerc atat de mult sa te scot din minte...dar cumva avortul e exclus...cumva...esti ratacit prin prea multe cotloane ca sa alerg dupa tine si sa te dau afara...e prea tarziu...si pentru tine si pentru mine...

I used to rule the world...

Mai stii cum era atunci? Primavara era tot timpul sub pasii nostri.. N-am vazut toamna nici macar o data..dar asta era atunci.. Acum simt toate anotimpurile..se invart intr-o vijelie de frunze si nu le pot prinde sa le astern. Nu, nu sunt trista... A trecut momentul.. Am evoluat spre altceva... Acum invart cheile pe deget...Nu le mai caut si nu le mai astept.

Oh who would ever want to be king?

La Valse d`...

inchid ochii..si-mi vad lacrimile jucandu-se pe clape...alearga dupa amintiri... in rochii albe arsurile se sting...cu fericirea atarnand greu la glezna,cu piciorul gol, ating realitatea...zburd dintr-o parte in alta..ne alergam pe clape...parfumul gamelor majore iti trezesc un zambet...mirosul greu al gamelor minore imi aduna gandurile..si se scurg incet pe obraz...curge timpul intre noi in terte si cvinte...in lacrimi si zambete..in fire de nisip si praf de flori de colt...in clape si corzi...in parfum de aripi arse ce n-au invatat sa zboare la timp..
degetele aspre lovesc cu putere trupu-mi plapand...urlu in note surde...apesi din ce in ce mai tare...un fior ma strabate..imi umpli sufletul cu primaverile cu rasarit...si cu roua sidefata, pictezi o noua simfonie... degetele tale gadila partitura cu povestea noastra...





si cand te gandesti ca fericirea atarna greu la glezna mea...ma eliberez de povara...imi cresc aripi..cu care cad...

Pastel prietenesc...

Play:
Pa pa! asta va zic tuturor. unii v-ati atasat prea tare...si nu mai stiti sa-mi dati voie sa zbor..si nu zbor la comanda...n-am facut-o, n-o s-o fac.

Rewind:
tu..nu mai vorbesti cu mine..nu inteleg de ce...ai fugit si tu...

Fast Forward:
m-am intalnit cu amintirile...si tot degeaba...la fel ca si atunci, si acum ati ramas la fel..tot nu stiti sa va tineti de promisiuni.

Rewind:
da, n-am venit...pentru ca eram sigura ca asa va fi...cand m-e dor de ceva, nu se concretizeaza cand vreau eu.

Fast Forward:
niciodata n-ai timp..mereu esti ocupata cu cate ceva...si nu-ti faci niciodata timp pentru lucrurile care conteaza pentru mine...astepti sa fac eu...

Rewind:
ti-am spus de la bun inceput ce si cum...de ce nu m-ai ascultat?acum stai si suferi pentru ceva ce nu merita..

Fast Forward:
imi zici mereu ca nu sunt singura..si esti aici...asta ma ingrijoreaza...nu vreau sa intri si tu in starile astea...nu merita..cred ca de fapt vreau doar sa-mi demonstrez ca nu exista oameni ca tine...e mai usor sa nu sper. nu mai sunt dezamagita.

Intro:
Mereu aici...intotdeauna a fost asa...de cand ma stiu...poate nu pe calea care trebuia, dar ai fost aici. niciodata nu m-ai dezamagit..si mi-era mai bine asa..am vrut sa te alung..dar ai ramas. nu poti pleca. nu te voi lasa sa pleci nici daca ai vrea. "esti parte din mine, din mine te cladesti"


such a lonely day...and it`s mine...it`s the day that i`m glad i`ve survived...did I?

Caracterizare:))

"Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii
Jur-imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parintii-n spate
Si-atunci te-ntrebi mai stii,cea mai frumoasa zi?
A fost la-nceput cand nu ma puteai minti.
Eu nu te vreau materna, plangacioasa,
Te plac cum esti: o pacatoasa!"
dupa atatea dezamagiri imi dau seama ca esti singurul care a ramas la fel...si singurul care a ramas la fel in relatie cu mine...chiar daca am avut discutia aia ciudata mai devreme...e interesanta toata treaba... :)) de fapt e interesanta conceptia ta despre mine...de fapt cred ca nu gandesc coerent azi...

Parfumul tau in camera persista...

Ceva a fost diferit...foarte diferit...ai fost altfel decat pana acum. Mai implicat. Mai tandru. Mai atent. Mi se pare mie sau ceva s-a schimbat? Te-ai schimbat...? cel putin in raport cu mine. A fost atat de bine. Atat de cald. de relaxant. pentru un moment am crezut ca te-ai indragostit.dar banuiesc ca totul se desfasoara doar in mintea mea..."te iubesc cu mila si cu groaza.." cred ca ma iubesti mai mult din mila si mai putin din groaza. Adormisem cu capul pe pieptul tau. si era atat de bine. atat de familiar. si parca atat de natural. chiar mi-era dor de asta. mi-era dor sa te vad si sa stam de vorba. desi azi ai fost foarte tacut. prea tacut. nu inteleg ce ai patit si ce s-a schimbat. as vrea sa pun totul pe seama oboselii dar nu cred ca e doar atat. eu sper sa-ti fie bine. si cat pot, sa ma lasi sa te ajut. Oricum tu stii ca eu sunt aici. Ca-ti sunt aproape si voi sta mereu aproape...te sarut dragul meu.

Moare vara...si vine toamna pe pamant..

Intro:
a mai trecut un timp...si aparent m-am intors pe aceiasi poteca...langa tine...

Pause:
2 saptamani...fara semnal, fara oameni...doar eu si Craiul...doar ca el acolo si eu mai jos...neputinta fizica ma doare mai mult decat orice...soarele imi incalzeste gandurile macinate de trecuta moara...si tu...acelasi tu bantuindu-ma...urmandu-ma si aici, in timp ce citesc..si acolo, in timp ce urc...

Rewind:
E vineri seara. in sfarsit am ajuns. mi-era atat de dor. ma instalez in camera si ies la aer. intru cu picioarele in apa la fel de inghetata ca si mine, doar doar imi mai inmoaie simturile.
de dimineata, iau grupul si urcam. tura scurta. vreme superba, numai buna de creasta...dar n-a fost sa fie. rucsacul, desi usor, devine o povara. asa ca imi arunc ochii pe stanca, unde florile de colt imi zambesc si-mi redau zambetul. macar la voi pot ajunge. la coborare intampinam dificultati. fetele alunecau foarte tare. se sprijina de mine si incet, foarte incet coboram. imi amortesc mainile, ma doare spatele. facem o pauza scurta. si o iau de la capat. ajunsi "acasa" pregatesc masa mult asteptata si fetele fug la somn. ramasa singura..

Pause:
mi-e dor de tine...mi-ar placea sa fii aici. imi retraiesc momentele in care m-am simtit atat de completa..in care am fost fericita...amintiri care se indeparteaza si se imputineaza.

Rewind:
grupul pleaca si eu ma cufund in lectura, cursuri, soare si amintiri. te vad cum cobori pe raze si imi zambesti..si constat ca am adormit..iar.

Fast Forward:
m-am intors acasa...e bine...si ne-am intalnit. ne-am plimbat, am ras si am vorbit despre diverse...aproape am sperat...dar mi-am venit repede in fire. nu este totul acelasi "joc", aceiasi realitate ireala traita si alimentata doar de mine? ajung acasa si vad ca mi-ai scris. sau cel putin eu cred ca tu mi-ai scris. si nu doar o data. "si-atunci te-ntrebi mai stii, cea mai frumoasa zi?" si ma intreb cand te-am mintit..

Rewind:
au trecut aproape 2 saptamani...in care am vazut ce inseamna rautatea...cat de mult se pot schimba oamenii pe care-i iubesti...ce inseamna sansa...cat de putin se schimba privelistea...cat de emotionante raman aceleasi momente...si cat de impartial totul e incalzit de acelasi soare.astazi plec inapoi. la realitatea si viata mea. si cand ma gandesc ca nu se va schimba nimic din ea...

Play:
mi se descarca telefonul...nu mai am credit de vreo saptamana...ascult Andries cu o veche amintire...ma intreb cat la suta ar intelege oricine ceva din ce-am scris...la cum o voi anunta ca nu pot s-o mai vad...de ce-mi organizez viitorul in functie de trecut..cum voi reactiona cand H se va intoarce...daca R se va intoarce...ce vrei de la mine... sfasietoarea mea neputinta... cei care s-au ingrijorat pentru mine...si la venirea toamnei...va fi tot asa?

Surprinzator, nu sunt perfecta..

pe aripi te cant
te port in suflet si-n gand..
mi-e dor de vara
de mine care n-a stiut cum sa te ceara.

eram pe livada,
sub divina arcada.
dansam pe razele Lunii;
cantam amandoi ca nebunii

a trecut un an sau doi
a mai murit ceva din amandoi..
parul iti zburda pe-a mele soapte:
iubitul meu trubadur cu par de noapte..

Resemnare...?

in ultima vreme m-am cam simtit ca Atlas...numai ca bolta mea cereasca era plina de stanci..voiam sa ajung la ele..dar nu puteam si nu aveam voie...un Cerber la portile lui Dite ma impiedica...am incercat sa-l ispitesc c paine...m-a marait..am trecut la mancare pentru caini..a inceput sa latre...i-am aruncat o bucata de carne...si atunci..s-a repezit spre mine..mi-a fost frica ca o sa rupa lantul...aruncam in el cu tot ce aveam la indemana...cu lemne, ganduri, stele, frunze...cu visele si visurile mele...cand am vazut ca nu au efect m-am cam speriat...am inceput sa-i dau oamenii de langa mine..cu viata lor grea...cu experientele lor triste...cu incercarile lor esuate..cu temerile, vinovatiile si regretele lor...desi mirosea foarte bine, aparent nu a fost suficient de ispititor...mi-am aprins o tigara si m-am gandit bine daca pot sa ajung pana la capat..bineinteles ca pot..mereu cad din ce in ce mai jos,dar sunt Icar...Totusi, de data asta parca..nu mai e la fel..nu mai am la fel de multa putere...am intrat de buna voie in sarcofagul lui Seth si iata-ma aici..la poarta viitorului, dezmembrata...fara a avea pe cineva precum Isis.. Imi sting tigara...m-am hotarat...o sa risc absolutul pentru a reusi..cred ca de data asta, Tiamat isi va invinge nepotul.. dar o batalie castigata nu inseamna sfarsitul razboiului...va veni si momentul in care Dite nu va mai mesteca tradatorii...si atunci nu va trebui sa ma mai chinui..sau ma mai furisez.. voi intra cu capul sus, cu spatele drept si voi distruge Xibalba. it`s a must!!

Scrisoare anonima...

am recitit o veche amintire...am deschis cartea plina de chipuri si de biti si am descoperit cat de descoperita eram in fata ta..cat de nedreapta iti par..dar atunci nu eram decat o tesatoare...Aveam propria noastra Odisee, erai propriul meu Ulise si amintirile noastre l-au nascut pe Telemah.Imi amintesc "cea mai frumoasa zi" de pe acea banca din Piata Sfatului. Imi amintesc tot ce a fost frumos...dar ai pornit ca Ulise si ai terminat ca Ioana D`Arc. Da, si eu am inceput ca Anna Karenina, dar eu am terminat ca fiind eu. azi n-a mai ramas nimic...tu te-ai indepartat iar eu mi-am cautat echilibrul...banuiesc ca amandoi am ajuns in puncte diferite si probabil fiecaruia ne e bine...imi lipsesti si-mi lipsesc multe lucruri dintre noi...dar nu pot schimba nimic..in continuare ramai tu acolo si eu aici oricat incerc sa unesc distanta dintre noi. poate e mai bine asa si poate ti-e mai bine asa. eu stiu cum imi e mie...
macar avem amintirile...
niciodata nu m-am ridicat la asteptarile tale si nu am putut fi ceea ce ti-ar fi lipsit..oricat de mult am incercat. cred ca niciodata nu m-ai vazut mai mult de...ceea ce a fost "aparenta"..constat ca esenta nu o mai cauta nimeni...va limitati toti doar la aparenta...nu te judec, nu te condamn, dar nici nu te aprob..mi-a placut perioada..si m-am simtit bine..nu regret nimic, dar mi-e dor...
te sarut pe nas...fii fericit!

Pentru ca asa simt acum...

(multumesc Metafora si Pseudonim)
piesa asta nu are nicio legatura cu ce scriu...dar mi s-a parut interesanta... sau..de fapt...are...dar nu am chef sa ma mai explic nimanui...lasati-ma sa visez...va rog...



M-ai invatat cate ceva...nu stiu ce va fi...dar cu siguranta va fi mai bine...nu poate fi din nou rau si cu atat mai putin nu poate fi mai rau...intotdeauna cu capul in nori, si cu picioarele cat mai departe de pamant...nu..nu spune nimic..o sa strici totul...nu vreau sa stiu...nu-mi pasa...nu conteaza ce spui...am clipa asta..esti aici...nu mai conteaza de ce, cum, cat sau pentru cat timp. clipa asta ai ales sa fii aici cu mine...am avut norocul de a fi aici cu tine...intr-o atmosfera de care mi-a fost dor...si a fost bine...ascult...o piesa pe care am cantat-o impreuna...si radeam...ce frumos a fost...si ce daca a fost doar o iluzie? a fost a mea...si a fost atat de bine...dansam pe aripile muzicii...radeam in note amare si incercam sa amagim timpul ca rezonanta sa sune cat mai mult..ne invelim in asternutul visarii mele si adormim ca doi copii...ma iei in brate si ma tii aproape de inima ta...
ma trezesc de dimineata stiind ca totul a fost doar apa cu zahar..un vis frumos creat de mine pentru mine. imi aprind o tigara si imi las gandurile sa se evapore pe ritmul fumului de tigara...zboara totul in subconstient...noapte buna...

In viata totul se repeta

Acelasi pahar de Silva neagra...acelasi sfarsit dar cu fete noi...aceleasi beri reci langa aceiasi oameni pe care ii cunosti de ani de zile..el...un superlativ a ceea ce si-ar dori..ea...o masca de seductie irezistibila lui. In aer miroase a "Mad about you", a fum efemer izvorat dintr-o tigara si a pasiune. Rad...ea se musca de buza de jos iar el o soarbe din priviri..se apropie si se saruta..gustul de Ciuc si Silva danseaza pe buzele lor si nasc noi sperante desarte. Se privesc in ochi...si nu vad decat acelasi gust dulce al pasiunii de o seara. Dar il accepta...dupa un timp se ridica si pleaca...paharul ramane pe jumatate plin. El achita nota, o ia de mana si pleaca sa-si stapaneasca setea unuia de celalalt...
Aceiasi poveste...acelasi pahar de bere...aceeasi tigara ce scrie destinul...dar la alta masa. eu nu mai sunt aceiasi. pentru mine, doar un alt sfarsit...ceva nou. ceva..altfel.totul bine. Fara masti. Doar eu.

My lover`s gone

Va pleca...curand...si ia cu el tote amintirile noastre..toate sentimentele si visele pe care le-am faurit in timpul in care am fost unul. aseara vorbea la telefon cu persoana de langa mine...si brusc mi s-a schimbat starea de spirit..stiam ca asta a fost tot..un sfert de ora de clipe fericite..cineva spunea ca "viata este un sfert de ora neplacut alcatuit din momente minunate"..pentru mine a fost cam invers.
Eram in masina si priveam orasul..."in bezna, ratiunea parea o prostie si logica, un vis." as fi vrut sa plang..dar cumva, ceva ma oprea. in surdina se aude vama veche..ce ciudat...au picat la timp..desi eu nu ascult vama veche..dar m-au facut sa realizez ca totul a fost intocmai ca in vama veche..totul tine doar o clipa..cat esti acolo. apoi dispare si nu se mai intoarce. tu ramai doar cu amintirea, cu scoica ta si cu zambetul adormit dintr-o dimineata de vara. oare mai ai nevoie si de altceva? pana la urma dragostea nu este decat o amintire a ceea ce a fost, o traire de moment, o utopie despre ceea ce ai vrea sa fie. niciodata prea mult si niciodata suficient.
"Don`t cry because it ended, smile because it happend." cred ca pentru prima oara cred si simt asta cu adevarat. si am reusit sa renasc dupa...ceea ce am incercat sa fac. am redevenit eu..sau sunt pe cale...ideea este ca din nou, sunt in stare sa-i dau drumul. pot sa-l las sa plece de langa mine..n-am sa-l uit, in niciun caz, dar egoismul meu a amutit. ii permit libertatea totala. pana la urma asta inseamna sa tii la cineva..sa-i poti oferi libertate si sa nu fii guvernat de egoism.
Probabil asta va fi ultima oara cand voi vorbi despre el. sper sa fii fericit si sa ai parte de tot ce-ti poate oferi mai bun lumea si viata. sa ai parte de greutati si sa te ridici mereu si mereu in picioare. sa fii mai drept si mai mandru de fiecare data. ai grija de tine...

Iris...goo goo dolls...

Nu te las sa pleci...pentru ca o faci pentru motive gresite...nu-mi faci un bine ca vrei sa te indepartezi de mine stiind ca vei pleca si nestiind cand si daca te mai intorci..dar pentru mine nu conteaza ca pleci..tin la tine...stiu ca si tu tii la mine chiar daca vrei sa ma minti si pe mine si pe tine ca nu e adevarat...stiu ca ar fi greu, dar nu conteaza..dupa cum ti-am spus, in doi e mai usor...stii ca te voi astepta, nu? voi pleca in Crai sa ma refac si ma voi intoarce la timp pentru a te iubi asa cum o meriti si o pot face.

tii minte cand mi-ai trimis asta?



de asta nu te cred...si de asta nu te voi lasa asa...nu te voi abandona...oricat de mult ma vei da la o parte...sunt o lipitoare care intra sub piele si nu mai iese de acolo pana nu te vindeca...

tine minte...sunt aici..si acolo...sunt cu tine...
Lamb-Gorecki...you are the one...

I live in my own little world...But it`s okay, they know me here...

E seara...si gandurile imi atarna greu pe pleoape...ingerii trec pe la geamul meu ascunzand zambetele insorite ale ploii de vara ce tocmai a trecut...Am mers prin ploaie cateva ore..am vrut sa urc pe Tampa, dar pana la urma am mers pe niste strazi spre Dealul Melcilor...ploua...si era bine..parul ud mi se lipea de fata...cel putin nu se mai vad urmele melancolice din ochii mei...imi aprind o tigara..ma asez pe-o bara..ascult..nici nu stiu ce e...nu aud versurile...nu aud instrumentalul..nu aud decat ploaia...si acea amintire cu noi doi...ma tineai in brate ca sa ma incalzesti... scrumul se scurge usor contopindu-se cu ploaia de pe fata mea...un fulger imi rapeste chipul tau..amintirile imi bat la usa..o incui...vreau sa fiu singura...ai facut tu cum ai facut si te-ai strecurat in universul meu de plictiseala in care atemporalitatea domneste si existenta devine doar o forma de exprimare a unei idei... stai cuminte intr-un colt si ma urmaresti cu privrea...dansez printre picaturi...devin un strop de ploaie ce se scurge pe arpile unui fluture proaspat asezat pe floarea-de-nu-ma-uita...revin in griul meu profan si vreau sa te dau afara...surpriza.. plecasei deja.... credeai ca-mi faci un bine...nici nu stiu ce sa cred...daca e mai bine sau nu...ma doare gandul ca vei pleca...si ma lasi singura aici...cu toate astea te incurajez sa o faci..stiu ca e mai bine pentru tine..dar egoismul meu rabufneste acum, pe ultima suta de metri...te vrea aici...vrea in bratele tale...sub sarutarile tale...si in loc sa vii mai mult spre mine, parca tot fugi...ai zis ca o sa-mi explici...sper sa o faci curand ca altfel imi pocneste capul...sau il pocnesc eu...
E noapte...ma trezeste linistea...ploaia a incetat..arunc ce a mai ramas din tigara si pornesc spre casa...

DND, busy dying!!!

Azi sunt foarte ocupata...ma chinui sa ignor oamenii din jurul meu si sa ignor faptul ca in loc sa ma simt tot mai bine, mi-e din ce in ce mai rau...sunt foarte ametita, simt ca mi se invarte capul, mi-e rau, ma dor picioarele si spatele ma termina..colac peste pupaza aflu ca ma costa cel putin 150 ron analizele...perfect..maine am examen, nu stiu nimic si nu-mi sta capul la invatat fiindca mi-e rau. problema este ca atunci cand vrei sa ignori pe cineva, se insista pe subiect si normal, nu te lasa sa-l ignori...inchizi telefonul, iesi de pe mess, pleci de acasa si il vezi cum te cauta disperat...stiu, sunt proasta, dar mi-e frica sa zbor iar...e greu sa cad...si e mai bine sa cazi de la o inaltime cat mai mica...iar plang, iar tremur, iar lesin, iar blank...deja a devenit un cliseu sa-mi fie rau...si ce e cal mai amuzant e ca am avut impresia ca am prieteni...stii? am fost mereu langa ei cand au avut nevoie...si ghici ce? o luna de zile in pat si am primit 3 vizite...2 dintre victime si un prieten...ce chestie..cata lume urla in gura mare cat de mult tine la mine si ca oricand ma ajuta, no matter what...si? unde sunteti cand am neoie de voi? unde sunteti cand eu lesin pe strada? cand sunt in spital cu morfina in vene si urlu de durere? de fapt nici nu am nevoie de voi. n-am nevoie de nimeni, pentru ca nu stiti sa apreciati niciodata nimic. sacrific orice pentru toti si cu ce ma aleg? cu dureri fizice, psihice si spitale...si pastile...de 3 feluri...high life. nu mai am nimic pentru nimeni. salut. o sa fiu egoista, nu naiva...:)) de-as putea sa ma cred...stiu ca nu o sa fac asa...doar am dat de sute de ori cu capul si tot nu m-am invatat...de ce ar fi diferit acum?
revin la Alice in Chains si Eddie Vedder...n-am timp, n-am chef, nu-mi pasa!

Fara niciun motiv...

Iti dau voie...te las sa ma ajuti...sa ma faci sa vad lucrurile asa cum ii fac eu pe ceilalti sa le vada...nu stiu cat va tine..dar nu conteaza..pentru ca esti primul pe care il las sa ma influenteze...si am inceput cu pasi mici...din pacate, in scurt timp va trebui sa pleci din tara...pentru cel putin o luna...dar nu conteaza...eu te astept..tu vei fi acolo..eu voi fi in Crai...te voi insela in fiecare zi si-n fiecare noapte cu dragostea vietii mele...muntele..chitara...focul de tabara...imi va fi mai usor sa ma gandesc la tine si sa te cant acolo...inr-o ora ne vom intalni...abia astept...sa te vad cum te ingrijorezi pentru fiecare grimasa pe care o fac..sa ma saruti, asa din senin...sa ma privesti in ochi si sa vad tot ce imi doresc..sa ma iei in brate pentru ca ma incapatanez sa merg repede desi ma doare piciorul si e umflat...sa nu ma pierzi din ochi nicio secunda, chiar daca joci baschet pe terenul celalalt...sa ma tii de mana si sa zambesti pur si simplu...sa nu vrei sa pleci din tara si unul din motive sa fiu eu...sa fii tu...si sa fiu tot ce n-am putut fi pana acum...ma faci fericita....fara niciun motiv...

One caress

Intro:
Azi am vazut rasaritul...si nimic nu a fost diferit...

Play:
M-am trezit tarziu...fiindca am adormit tarziu..siontac siontac am iesit pe balcon si mi-am fumat tigara..mi-am baut cafeaua..si am auzit ambulanta gonind salbatic pe Calea Bucuresti.

Rewind:
Ha ha ha ha:)) totul bine si frumos..si brusc simt pamant in gura... toata lumea tipa. "sunteti ok? raspunde!!!" "da..sunt bine.." imi desface centura, iesim toti..ne departam de masina..cineva imi urla:"lasa-ti dracu lucrurile, masina poate exploda!" eu zic nu are cum si ma duc sa caut lucrurile noastre...si telefoanele.. acelasi cineva urla sa plec de acolo..si pana la urma plec...ma asez pe marginea drumului si vad..de fapt nu prea vad..si nu-mi pot deschide ochii."respira adanc. inspira, expira" "mi-e rau, simt ca o sa lesin.." ma iau in brate si ma urca in ambulanta. "MA DOOARE!!!" "stai linistita..." "DAR MA DOARE!!! FACETI CEVA!" mi se baga o perfuzie...il vad pe pasagerul din dreapta..nu se plange, dar e acoperit de pamant si sange..ajungem la spital..morfina..adorm...



Pause:
astazi nu mai e la fel...au trecut 2 saptamani...inca ma gandesc la tot ce am simtit atunci..si incerc sa-mi dau seama ce simt acum...nu pot da un raspuns..nu e prima oara cand sunt atat de aproape...dar e prima oara cand e asa...car crash...am fost atat de calma...parca nu realizam ca am iesit plina de pamant din masina, cu dureri infernale.parca nici acum nu realizez asta in totalitate. fac exact ce stiu eu sa fac cel mai bine. ma ascund si incerc sa sterg amintirea...dar stiu ca va rabufni...daca tragea de volan spre stanga...eu...nu as mai fi vazut rasaritul din Crai vreodata...
inca ma dor ranile...s-au mai vindecat, dar...am ramas cu durerea...de toate felurile...mult timp nu voi mai putea face multe lucruri...cum ar fi sa merg la ziua de nastere a lui Gabi in Ciucas...si as fi vrut sa merg...atat de mult...dar cum sa car rucsacul cand abia pot merge?
incerc sa plang...dar nu pot...nu simt nimic...nu-mi pasa...si nimic nu mai conteaza...si stiu ca nu asta ar trebui sa simt...ar trebui sa ma bucur ca traiesc. sa fiu fericita ca pot merge, asa greu cum pot. sa simt ca am un scop...si cu toate astea..nu simt decat ca cineva isi bate joc de mine...am scapat de atatea ori pana acum...de fiecare data eram tot mai aproape...de ce? ce ma tine aici?



asta e viata mea..la 14 ani am dorit eliberarea...pentru prima oara...si am dat gres..am pierdut cel mai important lucru din viata mea..la 16 ani m-am indragostit pentru prima oara...si desi il iubeam, l-am alungat...la 18 ani am inceput sa cred...am aflat credinta...la 20 de ani era sa-mi pierd viata pentru a nu stiu cata oara...
am 20 de ani.. si inca simt ca viata n-are niciun sens pentru mine..

Pentru ca totul are un scop..

Am vrut sa invat sa iubesc...

Am vrut sa imi gasesc un echilibru..
muntele mi l-a daruit.
Am vrut sa ma exprim...
muzica mi-a aratat cum.
Am vrut sa mor...
viata mi-a aratat ca nu am dreptul asta.
Am vrut sa stiu..
cartile mi-au aratat intelepciunea nu se dobandeste din ele.
Am vrut sa cresc...
oamenii mi-au aratat ca poti sa si cazi.
Am vrut sa fiu copil..
tata mi-a aratat maturitatea.
Am vrut sa traiesc...
Eu mi-am interzis sa o fac.
Am vrut sa iubesc...
si te-am cautat pe TINE de fiecare data in fiecare om...
Am vrut sa simt viata...
si a trebuit sa vad moartea inainte de a o aprecia...

Lumea este un abator mediocru si un paradis fictiv...

hai sa alergam desculti pe asfalt si din pasii nostri sa rasara verde natura...hai sa gustam nectarul dulce al visarii. si sa nu lasam nimic sa ne trezeasca...traim in propriul nostru Olimp atemporal, adimensional...aici, culorile sunt mult mai vii..pana si albul este mai intens..iti sunt Orfeu si Euridice, imi esti zeu si viata..imbatati in utopia noastra ne alimenatm doar din desmierdari, din soapte, din sarutari, din imbratisari patimase...si atunci te intreb...oare cum ar fi daca ne-am opri sa fim muritori o zi? universul se desface si paradisul se inchide.ne trezim pe jos, cu aripile frante si cu un gol imens..tu nu esti langa mine...ma intreb de vei mai fi vreodata..te caut..nu mai stiu cum arati..sau cine esti..dar stiu ca esti acolo undeva..mi-am ascuns aripile si mi-am colorat puritatea pentru a putea umbla nestingherita printre voi.

"Decat prost, mai bine sarac"

Uneori mi-as dori sa ma fi nascut altceva decat sunt...astazi ma plimbam cu cainele meu si il vedeam alergand fericit pe langa mine, dupa vrabii sau ciulind urechile la anumite sunete...pare atat de simplu sa fii caine...sau orice animal de fapt...dar banuiesc ca nu e mare diferenta...ai animalele au legile lor, barbatul alfa, conducatori, etc. si ele lupta pentru supravietuire. si poate la ele e chiar mai greu decat la noi.doar ca noua ni se pare viata lor mai usoara pentru ca vedem/stim cum este a noastra. bineinteles ca aici nu ma refer la animalele de companie. multe au parte de tratamente de care eu nu voi avea parte niciodata...of course ca avem si exceptii...
unul din lucrurile care ne diferenteaza este modul de a vedea viata. la noi, implinirea vine din lucruri de care nu avem novoie de fapt. poti trai si fara sa ai un cont baban in banca (eu prefer sa ii duc dorul decat sa ii duc grija). poti fi fericit si fara un jeep/bmw/whatever de ultimul tip in garaj/o vila la Sinaia, una in Mamaia si una in Plaiul Foii.
am participat la un concurs si am fost intrebata ce as face daca as primi un inel cu diamant. mi-a luat cred ca un sfert de ora sa ma gandesc. in primul rand de ce mi-as dori unul si in al doilea rand ce as face cu el. de ce se porneste de la premisa ca toti oamenii sunt materialisti? femeile in principal. da, este adevarat, majoritatea sunt, dar exista exceptii de la regula. nu multe, dar exista. stiu ca sunt cam hipioata asa de felul meu, si ca probabil voi ajunge muritoare de foame, dar inca vreau sa cred ca se poate si altfel. ca averea nu este cel mai important lucru in viata cuiva. ca banul nu este un scop, ci un mijloc. utopic? eu nu cred. sper din tot sufletul sa nu fie asa. am vazut cum multi prieteni au renuntat la visele lor pentru ca pe viitor nu se puteau imbogati de pe urma lor. intr-adevar, e usor sa fi hipiot cand stai la mama acasa...dar daca ar fi mai multi asa, lucrurile ar fi mult mai bune. n-am mai pune accent pe nimicuri irelevante si am aprecia ceea ce conteaza cu adevarat. lucruri care in general sunt in fata noastra.

si cand te gandesti ca toate ideile astea au pornit de la o plimbare cu cainele...

Intro:
"Nici o limita eterna nu ne opreste, dar etern ne opreste o limita"

Play:
Ieri am aflat ca tigarile si cefeaua nu sunt bogate in vitamine si nu poti trai doar cu asta..

Rewind:
M-am hotarat..merg la doctor..aveam programare, dar am intarziat putin...bineinteles ca cei care stateau la coada in fata mea au avut de comentat...asta e..si eu am stat la coada 4 ore si ceva pentru o adeverinta. Intru in cabinet si astept sa vina doctorita. Ii spun simptomele..punctul 1..ea scrie. punctul 2...ea scrie in continuare. punctul 3 se ridica sa-mi ia tensiunea si se uita foarte uimita la mine...i-am spus ceva nou...nu-mi pune intrebari, doar se uita la mine...din ce in ce mai uimita..se aseaza pe scaun si-mi spune ca povara pe care o duc e prea mare s-o duc singura..ca ar trebui sa vorbesc cu mama. eu ii spun ca nu se poate fiindca mama are oricum prea multe pe cap si nu vreau sa-si faca mai multe griji...cu alte cuvinte, trebuie s-o menajez...trebuie sa infrunt singura situatia. pot sa o fac...trebuie sa pot...doar sunt magician:D

Fast Forward:
"nu mai mergem la bere..si daca tot te doare capul, de ce nu mergi acasa?" o sa merg..ii spun eu cu capul in pamant...dar in loc sa mergem spre statie, mergem in parc..si ii spun...toate...din nou e impasibil si nu stiu cum sa iau asta. ca de obicei, am pus caruta inaintea calului.."dragostea nu este un contract, daca iubesti, nu trebuie sa fii iubit inapoi" sad but true...

Pause:
ma tine in brate..imi ard palmele..simt lacrimile cum mi se opresc in ochi...si incep sa tremur...dar inainte de lesin ma trezeste...si vine autobuzul..blank...

Chasing shadows...

Intro:
" Per me si va nella citta dolente,
per me si va nell` eterno dolore,
per me si va tra la perduta gente.
Giustizia mosse il mio alto fatore;
facemi la divina podestate,
la somma sapienza e `l primo amore.
Dinanzi a me non fuor cose create
se non eterne, e io eterna duro:
lasciate ogni speranza, voi ch` entrate."

("Prin mine vii spre-a chinului cetate,
prin mine vii spre vesnica jelire,
prin mine vii spre cetele damnate.
Dreptatea-mi fu temei de izvodire:
m-a faurit puterea ziditoare,
supremul rost si cea dintai iubire.
Pana la mine lucruri trecatoare
n-au fost defel, si eu durez in veci:
voi, ce intrati, nu mai sperati scapare!")

Play:
A trecut...si-am infruntat-o singura..mi-a fost greu..dar asta e..

Rewind:
Urc in autobuz..ascult mansell(a cata oara pe ziua de azi oare?) si ma uit in gol... din nou sunt singura si ma gandesc aiurea...ma simt din nou abandonata si singura...si stiu ca nu-i asa de fapt. Stiu ca totul are loc doar in capul meu...dar imi dau seama de asta doar cand ma trezesc. Intre timp vad lumini care se joaca pe mijlocul strazii si canta...si danseaza..sunt strivite de rotile auztobuzului care merge atat de repede...
il vad cum sta in pat si se uita plictisit la Tv.e obosit si incet cade prada somnului..cobor pe-o raza, il imbratisez, il sarut si cu praf de stele pe pleoape ii veghez somnul.

Fast Forward:
De ce nu e nimeni aici? "aici unde?" oriunde...sunt singura in noapte, in intuneric...o simt cum se apropie..imi ard palmele...si tremur..si incepe...blank....

Play:
In camera mea...unde frate-miu chinuie chitara si urechea mea...(e la inceput..poate o sa-i iasa daca se tine) am telefoanele inchise si nici pe mess nu pot sta.. inca nu a trecut de tot...o simt inca nelinistita...dar i-am promis ca daca mai vine o data ma duce la spital..si nu vreau sa merg...desi e a patra oara pe saptamana asta...cel putin asa cred...am prea multe rupturi ca sa-mi dau seama...imi lipsesc multe amintiri...si e numai inceputul...daca persista? ma doare capul infiorator... dar sentimentul de abandon loveste intens...si nu inteleg de ce. Nu sunt singura! a fost mereu cu mine...a avut grija de mine...m-a invatat sa trec de tot si toate... poate nu prin mijloace "ortodoxe" sau ma rog, normale...dar a fost aici..ma tine in paza... are grija sa-mi fie bine..si stiu ca nu ma va parasi vreodata...a investit prea mult in mine...acum cativa ani a preluat controlul asupra mea si de atunci e mereu aici...numai eu o cunosc...numai eu o simt...si uneori, o cunosc si altii..dar foarte rar..si e mai bine asa...stiu ca in cele din urma, doar cu ea raman...ea va fi oricand la locul potrivit...si nu-mi cere nimic...doar sa-mi achit datoria.. si nu e greu..doar ca am gasit alte metode...si ei ii plac mai mult...dureaza mai mult, dar va fi complet...
imi ard palmele...(de doua ori in aceiasi seara? asta-i un record:)) )

"iubesc..teama de ieri, ziua de azi, visul de maine..."

cel putin asta zice un status...dar ce te faci cand simti ca nimic nu mai e la fel? cand teama de ieri devine teama de maine? cand visul de maine este visul de ieri? cand azi ramane doar un o punte intre doua limite?
ochii raman fixati in acelasi loc pentru cateva clipe..poate sunt mai multe...dar nu mai esti in camera...veghezi somnul cuiva...apoi apare cineva langa tine si te trezeste...la inceput nu-ti dai seama unde esti..sau cine sunt cei de langa tine...apoi, incet, te trezesti...reiei pulsul dupa momentul de lesin, dupa momentul de liniste...sau de tumult...dupa momentul in care nu mai esti tu...esti altceva...inca ard palmele...inca nu s-a terminat...tremuri...apoi lesini...te trezesti plangand... si nu stii de ce...nu stii cine te-a trezit...ai privirea pierduta...si tot ce vrei e o imbratisare...sa scapi de sentimentul de abandon...

Intrebare: ai inteles ceva?
Raspuns: ...

nici eu...

Play:
Imi mai aprind o tigara...imi pun pepsi in pahar...si ascult aceiasi piesa de azi dimineata. Am sarit din nou din blog in blog ratacindu-ma in fumul pregnant de tigara.

Rewind:
Am vorbit cu Ami...a fost...nu stiu daca pot gasi macar o metafora pentru a ma exprima. "cand vb cu tine parca ma duc la teatru..de reprezentatii...de pasiune, de dedicatia actoriilor..de trairile lor..de nou..mereu nou...mereu intens..mereu acelasi..stii.. familiar..si ma pot simti home...teatru nu ma refer la faking it" altcineva mi-a spus ca in preajma mea se simte linistit...simte liniste si pace interioara...
Sunt un camin pentru cei pierduti pe strada? (cata modestie pe capul meu=)))

Forward:
Ies la o tigara...imi pun iar pepsi in pahar...trebuie sa duc cartile la biblioteca...am intarziat iar...vreo 2 saptamani...ma apasa inca Cioran...si Osho a amutit...nu aud decat pianul si vioara...inca ma chinui sa te asez pe corzi...dar nu gasesc acel ceva...pun prea multe puncte de suspensie...si nu stiu sa scriu poezii postmoderne...am atatea oportunitati pe care le simt venind prea tarziu...sau prea devreme...astept..ceva...am baut prea mult pepsi...cel putin asa imi zice inima care goneste nebuna prin poteca plina de frunze inrosite....

Pause:
"Lacrimile nu sunt arzatoare decat in singuratate"
"Suntem atat de singuri in viata incat te intrebi daca singuratatea agoniei nu este un simbol al existentei umane..."
"Odata innascuti nu mai avem unde sa ne ascundem"

Play:
"Cand vioarele tacura"

Stanca, Ignat, Blaga si Baudelaire...ciorba de metafore...

Adevarul...putem sa-l acceptam?

"Dă-mi la o parte vălul şi priveşte!
Eşti primul muritor care mă vezi.
Te-ai furişat în templul meu hoţeşte
Şi-acum, ajuns aici, cunoşti şi crezi.

Mă socoteai iluzie abstractă,
Sămînţă din străvechiul Amon-Ra.
Şi-azi cînd mă pipăi simţi cum se contractă
În trupul meu de piatră inima.

Descoperă-mă toată, cu-ndrăzneală!
Şi lasă-ţi palma aspră şi pe sîni!
Aşa cum stau aici, aproape goală,
Sînt mai frumoasă ca un imn păgîn.

O pulbere de-argint mă împresoară
Şi raze lungi pe frunte-mi cad mănunchi.
Tăcerea care-acum se înfioară
E sîngele ce-mi susură pe trunchi.

Cînd ochii mi-s închişi, ciulesc urechea,
Iar cînd o-nchid pe ea, din ochi pîndesc.
Bagă de seamă! Inima, străvechea,
Ca pe-un etern semnal, mi-o urmăresc!

Streinule intrat aici hoţeşte!
Hoinarule căzut în mreaja mea!
Ia-mi palma desfăcută şi citeşte:
Nu soarta mea e-n ea, ci soarta ta!"

"Mi-e frig. Într-una mi-e frig.
Poate că într-o noapte îmi vor apărea fisuri
la încheieturi îmi vor creşte
tatuaje de gheaţă.
Nu cunosc nici o formă de sinucidere.
Sînt incomplet.
În seara asta
nu femeia mă va completa
ci frigul."

"M-am cam săturat de abstracţiuni
de teorii concepte idei vreau doar ritmuri
diverse şi o pereche de cizme din piele
pentru lungul drum către copilăria
cu pungi sub ochi.
Cu degete zbîrcite şi friabile.
Cu hărţi de salivă pe pîntece."

"Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri
şi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea – lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi."

"Sa-mbrace stie vinul speluncile murdare
În strai de vis, stralucitor,
Si-nalta porti boltite si arcuri tari, usor,
În rosul aur din pahare,
Ca soarele ce-apune pe cerul plin de nori.

Si opiul mareste ce-i fara de hotare,
Tot întinzînd nemarginiri.
El vremii si placerii le stoarce adînciri;
Cu-ntunecata nepasare
Încarca inimi peste daraua de iubiri.

Dar ele n-au puterea ce-o are doar veninul
Din ochii tai, din ochii verzi,
Lac unde-n tremur chipu-mi stînd rasturnat, îl pierzi...
Cînd visul meu, seninul,
Amar si-adapa turma în apele lor verzi.

Dar ele nu-s asemeni cu vraja ta grozava,
Cu-al tau sarut muscînd cumplit,
Ce-neaca în uitare un suflet catranit,
Si-n valuri revarsînd otrava,
Pîna-n limanul mortii mi l-au rostogolit!"

"În asta seara luna viseaza mai trîndava,
Ca o frumoasa care în perini s-a culcat,
Si-si mîngîie cu mîna-i usoara, în zabava,
Cînd atipeste, sînul rotund si despuiat.

Pe umeri de matase o poarta moi nametii,
Cînd moare istovita de lungul ei lesin,
Si ochii-i dusi pe albe vedenii ale vietii,
Le suie-nfloritoare spre cerul ei senin.

Si cînd ades pe lume, de-aleanul ei patrunsa,
Îsi lasa ca sa pice o lacrima ascunsa,
Doar un poet cucernic, dusman al somnului,

Ia lacrima palita, în palme o aduna
Ca pe-un opal cu ape ce licare, s-o puna
În inima, departe de ochii soarelui."

"Vin’ lînga mine, suflet veninos,
Molatec monstru, fiara adorata!
Vreau sa-mi înfasur mîna-nfiorata
În coama parului tau greu si gros;

În rochia ta cu falduri parfumate
Vreau capu-ndurerat sa mi-l scufund
Si ca pe-un stins buchet sa sorb profund
Mireasma dulce-a dragostei uitate.

Nu sa traiesc, sa dorm as vrea mereu!
În somn îti voi asterne fara teama
Pe trupul tau cu straluciri de-arama
Un nesfîrsit sarut prelung si greu.

În patul tau, abis de desfatare,
Se stinge orice gînd chinuitor
Si gura ta e-un nesecat izvor
De sarutari si apriga uitare.

Robit acestui crud si drag destin,
Voi asculta poruncile-i perfide
Si muncenic blajin care-si deschide
El însusi ranile, de rîvna plin,

Voi suge-otrava binecuvîntata,
Adormitoare-a vechilor torturi,
Din vîrfu-acestor sîni rotunzi si duri
În care n-a fost suflet niciodata."

"În tine unu-şi pune focul,
Natură! altul chinu-şi pune
Ce-i pentru unu-ngopăciune
Pentru-altu-i viaţa şi norocul.

O, Hermes tainic ce-n restrişti
M-ajuţi, dar teamă-n mine semeni,
Lui Midas tu mă faci asemeni,
Celui mai trist dintre-alchimişti.

Cu ajutorul ce mi-l dai
Fac fier din aur, iad din rai;
În giulgiul norilor din zare

Descopăr un cadavru drag
Şi pe cereştile ponoare
Clădesc un mare sarcofag."

"Pascal purta un hău, oriunde s-a-ndreptat.
Căci vai! totul e-abis, dorinţă, faptă, vis,
Vă spun! Prin părul meu de multe ori am prins
Al spaimei vînt subţire, tăios şi răsfirat.

În sus, în jos, oriunde adîncul e cuprins,
Tăcerea-ngrozitoare şi spaţiul captivant...
Pe nopţile-mi, chiar Domnul, cu degetul savant,
Pictează un coşmar ce-n ziuă s-a prelins.

Mi-e teamă să adorm, aşa cum fugi de-o groapă
Plină cu spaime vagi ce trupul îl aşteaptă;
Şi nu văd decît neant oriunde m-aş uita,

Iar sufletu-mi mereu vînat de rătăcire
Invidiază abisul aflat în nesimţire.
Ah, nu lăsaţi să iasă Cuvîntul şi Fiinţa!"

Adevarul...este relativ...

Nu sunt ce par a fi...

De ce sunt atat de altfel? Vreau sa fiu o persoana normala cu activitati normale, materialista, lingusitoare, tupeista, miserupista, cuceritoare, frumoasa, proasta..sa fac lucruri normale...sa stiu sa fac lucruri normale(nu sa crap lemne mai bine decat gatesc)...vreau sa vad lumea asa cum e si sa nu mai sper in ceva mai bun...sa nu mai am pretentii de la mine atat de mari...sa nu mai pun suflet in ceea ce fac...sa nu-mi mai pese atat de mult de cei din jur...sa fiu egoista si sa ma fac pe mine fericita, sa ma fac pe mine sa zambesc...sa mi se ofere si mie ceea ce ofer eu altora...sa ma imbratiseze oamenii din senin asa cum o fac eu...sa ma sune pur si simplu...sa vada ce fac..sa ajung sa fiu si eu multumita de mine...sa ajung sa am incredere in mine...sa-mi doresc lucruri normale, nu ploi calde in zile caniculare de vara...sa nu-l dezamagesc/sufoc pe cel care-mi e alaturi din frica mea idioata ca il voi pierde, pentru ca in final, chiar voi reusi sa-l indepartez...vreau sa stiu sa plang ca toti oamenii...sa nu ma ascund in spatele zambetelor...vreau sa fie altii ceea ce sunt eu....vreau...cam multe, nu-i asa?
ma voi trezi si o voi lua de la capat..stiind ca nu vreau asta de fapt...decat uneori.. in fond..nu am ramas decat ceea ce sunt...faptul ca mai sunt momente in care adolescenta rabufneste in mine si urla "Te urasc" dovedeste ca voi fi la fel..n-am sa ajung ceea ce arat ca sunt..voi fi..la fel..ca acum 2 ani cand am terminat liceul...ca acum 6 ani cand l-am inceput...ca acum 7 ani cand mi-am urat pentru prima oara existenta si mi-am blestemat viata...cand am hotarat sa ma pedepsesc pentru toata viata pentru prostia mea...pana acum mi-a iesit...

"Tu ia si traieste...nu astepta"

Intro:
"Traieste total, traieste cu pasiune...In felul acesta fiecare moment devine aur, iar intreaga ta viata se transformaintr-o insiruire de clipe aurite. O astfel de fiinta nu moare niciodata, caci atingerea ei seamana cu cea a regelui Minas:orice atinge se preschimba in aur" (Osho)

Pause:
Ce inseamna sa traiesti cu adevarat? Sa iubesti? Sa fii iubit? Sa vezi un apus de Luna pe un varf de munte? Sa incerci sa numeri stelele si sa constati ca e la fel de greu sa o faci precum este sa numeri toate clipele in care ai fost cu adevarat fericit? Sau sa iei tot ce e bun in oameni/lucruri/locuri? Sa inveti din greselile tale?(din ale altora oricum nu invatam niciodata)
Sa ai un loc de munca, un(o) iubit(a), sa fii student eminent cu bursa, integralist si cu ochelari de cal? Sa te imbeti/droghezi ca sa vezi lumea altfel decat este ea de fapt?

Play:
Toti spunem "Carpe diem", dar nimeni nu spune cum... daca esti spontan, ceva e in neregula cu tine... daca esti "in rand cu lumea", te plafonezi...daca zambesti din senin, esti nebun... daca suni pe cineva doar ca sa vezi ce mai face, inseamna ca vrei ceva de la el... nu poti multumi niciodata pe nimeni... si incercand sa o faci ajungi sa nu mai fi multumit de tine...
Citesc ce am scris si constat cate conjunctii am folosit in loc sa folosesc imperative...ciudat...aparent subconstientul imi trimite (inca) impulsuri...si eu care credam ca a murit imbatat de vaporii sarutarii lui...

Pause:
Si totusi... o dubioasa mi-a spus "tu ia si traieste...nu astepta"(2 imperative.. unul pozitiv si unul negativ...) dar nu mi-a dat si reteta... e adevarat, nu prea m-as descuca cu lucruri predefinite, viata mea fiind un sir lung de improvizatii... dar uneori atat de mult am nevoie de un lider...de cineva care sa-mi spuna "fa asa" pentru a ma usura de povara unei decizii prost facute... dar nu se poate, nu-i asa? si asta pentru ca sunt singura care-mi traieste viata...

Inspiratie nocturna...

N-am crezut ca timpul va mai sta in loc
Si intr-o perioada n-as fi vrut sa mai visez deloc...
Dar universu-anost in care existenta mea pandea
Venea cu ingeri pe raze de Luna si-n geam cu alb imi batea.

Cu ochii larg deschisi spre infinit
Vreau sa cuprind mai mult decat un alt sfarsit.
Din patul ravasit de amintiri ia viata urland
Un nou parfum ce imi preschimba-n zambet inima cantand.

Se-naste din ceata si ochi inlacrimati
O biata dimineata cu fulgi in petale preschimbati.
Cetatea-mi devine ruina-nnorata ce strange
Orice stea ce din zambet iti plange.

N-am crezut ca timpul va mai sta in loc
Si intr-o perioada n-as fi vrut sa mai visez deloc...
Dar totul se-nvata incet si pe rand
Pasind pe carare precum copiii, razand.



"Nimic nu-i al meu, e tot al tau"

A ta...

"Totu-n lume s-a schimbat..."

Play:
Deschid usa si ma loveste parfumul cafelei proaspat facute.. mama abia a plecat. Imi este foarte somn. Ma indrept spre pat. imi trantesc amintirile printre asternuturile ce inca iti pastreaza aroma.

Rewind:
M-a sunat aseara trecutul la o intalnire. Am ajuns acolo si am vazut mari schimbari. Nu mai era asa cum il stiam. Devenise...trecut. oricat de mult ne-am chinuit sa il pastram viu. As vrea sa cred ca nu m-am schimbat atat de mult. Ca nu il privesc doar cu melancolie. Dar aparent...il privesc cu ochi schimbati. si nu au trecut decat 2 ani. Ce vom face peste 10 ani? Cum il vom privi atunci daca de pe-acum ni se pare ca a trecut asa mult de cand toate aveau un sens? Cand eram boemi si credeam ca lumea e posibila si pentru cei ca noi..cand parea totul simplu...si era simplu. Faceam orice..intindeam mana si prindeam toate ocaziile pentru a trai intens.
Eu...inca mai stiu sa fac asta. Ei nu. Materialismul este acut acolo. Timpul nu mai e relativ, ci foarte real si scurt. Ati uitat sa traiti... Ati uitat ca viata-i facuta din foarte putin... Ati uitat cum stateam la foc si cantam...Sau pe coridor cand jucam tara tara vrem ostasi...sau baba oarba...cand faceam puzzle-luri in ore si nu ne pasa de nimic. Mancam in clasa cu profii zacusca cu paine..si imparteam totul. V-ati maturizat. Unii prea repede altii degeaba. Ati devenit niste adulti cu o amintire placuta despre ceea ce faceam dar nu ma poate fi real. Daca asta inseamna maturitatea, nu vreau sa ajung niciodata sa o cunosc. Vreau sa stiu mereu sa ma bucur de lucrurile marunte. Sa zambesc cand vad un fluture care se aseaza in par. Sa plang atunci cand stam toti acolo si traim momentul fara a spune ca ne-am schimbat. Sa nu mai spunem "ce frumos era" ci "ce bine este". Vreau sa cred ca se poate. Sunt un copil inca. Si cred ca totul este posibil. Nu vreau sa pierd asta niciodata. Nu vreau sa cred ca ceva nu se poate.



Viata este aici si acum. Daca deja nu mai stim s-o traim...inseamna ca totul a fost doar... o amintire placuta, o dovada ca se poate si altfel. dar nu la nesfarsit. Ca orice e frumos se termina. Si ca am avut marele noroc de a trai macar cateva clipe asa. Desi...eu cred ca se poate mai mult.




Nu uita sa traiesti. intotdeauna. asa cum simti. nu cum e bine. Viata-i prea scurta pentru analize. Si trece prea repede. Bucura-te de tot! De tine, de cei din jur, de momentele care te imbratiseaza... Zambeste si daruieste zambete celor care au nevoie de ele. Invata sa traiesti si sa iei totul asa cum este. Fara sa calculezi prea mult. Cele mai frumoase lucruri in viata pur si simplu se intampla. Si sunt spontane. Devin cele mai frumoase amintiri. " Traieste total, traieste cu pasine.. In felul acesta fiecare moment devine aur, iar intreaga ta existenta se transforma intr-o insiruire de clipe aurite. O astfel de fiinta nu moare niciodata, caci atingerea ei seamana cu cea a regelui Midas: orice atinge, se preschimba in aur."

Trei fete- Lucian Blaga

Copilul rade:
"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"

Tanarul canta:
"Jocul si intelepciunea mea e iubirea!"

Batranul tace:
"Iubirea si jocul meu e intelepciunea!"

Unde esti tu acum?

He`s got the look...

Play:
Well...I`m happy! Without any doubts or second thoughts. I began to live. And I think that now it is worth it... He makes me laugh... And I succeded not to blew it at our first date. No more pauses, rewinds and fast forwards... I don`t have to find out answers anymore. I can`t belive that it is happening to me. Just happy emoticons. Happy thoughts...Happy...everything! "HAPPINESS IS REAL ONLY WHEN SHARED!"

Am tras cortina...si am inceput sa traiesc

Play:
Intr-adevar, nu mai esti acelasi...pentru mine...in ochii mei...nu mai esti cel pe care il vedeam. Te vad fizic. Si nu mai am nevoie de tine. Da, ne-am mai intalnit. Dar asta a fost tot. Nici macar nu voiam sa ma iei de mana... Imi e bine. Mai bine decat mi-a fost in ultimele luni. Si e un bine permanent, nu de moment.
Am crezut ca sentimentele astea contradictorii sunt doar o toana...dar aparent, pur si simplu constat ca imi este mai bine fara sa te am alaturi...fara sa ma joc de-a pasiunea cu tine. Fara sa mai investesc energie in ceva ce nu merita. Si nu ma merita... Nu-mi pare rau de nimic. Am invatat multe din asta. Doar ca...si daca m-ai vrea...ar fi prea tarziu. Mult prea tarziu.
Invat sa lupt...sa lupt pentru a invata sa iubesc...sa iubesc pe cineva care a suferit...a suferit si a invatat sa fie acolo pentru oricine dar s-a invatat sa razbata singur mereu...un om puternic. Ma tine in sah...il las sa o faca...il las sa ma conduca...in fata lui ma prezint asa cum sunt...si voi avea rabdare...caci e altfel. Apreciaza lupta...poate o sa castig...sau poate nu...dar e cald...si bine...

Lamb...Gorecki...

Buna varianta rea...

Intro:
Azi m-am indragostit...parca pentru prima oara...a fost atat de pur si de frumos... era un zambet de copil....

Rewind:
M-am trezit de dimineata(vorba vine, era 10) hotarata sa merg la scoala... evident ca nu am mai ajuns...ne-am intalnit.

Pause:
Ma uit la tine... si nu-mi dau seama...N-am facut nimic toata ziua...dar cu toate astea nici tu si nici eu n-as fi plecat. Aveam multe de facut acasa... Tu nu chiar. Voiai sa petreci cumva ziua asta. Stiu ca doar s-a nimerit sa apar si eu in ea, si nu imi cautai prezenta in mod deosebit.
E frumos afara...racoare, dar luna plina. Am fost la o tura cu bicicleta si te-am intalnit iar. Nu te mai vad...la fel... Nu stiu ce s-a schimbat in cele cateva ore de cand nu ne-am vazut.

Play:
Stam pe banca. Un tip, langa mine hraneste porumbeii...eu fumez o tigara. Te asezi langa mine. Nu spunem nimic. Vine o mamica cu un copil. Copilul zambeste...eu imi las capul pe umarul tau si-ti spun ca-mi doresc un copil. O familie, care sa fie langa mine...orice-ar fi..macar pentru scurt timp sa simt ca exista cineva acolo care ma iubeste si pe care iubesc neconditionat...da, dragostea nu e un contract, daca iubesti nu trebuie sa fi iubit inapoi...dar..uneori...idilic..utopic...asa e cel mai bine. Pentru prima oara, simt nevoia de stabilitate. Nu-mi vine sa cred ca gandesc asta...Cu capul pe umarul tau imi inchipui ca am ingradirea aceea alaturi de tine...ca acel copil ne zambeste noua si ne imbie la joaca...ne da curajul sa iubim. Sa mergem mai departe, indiferent ce s-ar intampla. Dar nu a fost decat un gand trecator pe care ai avut grija sa mi-l alungi repede("e usor sa-l faci...")... Oricum nu mai conteaza...a fost suficient acel moment.

Rewind:
Am gasit un alter ego al tau mult imbunatatit. De fapt...este un om deosebit. Tin la el foarte mult. Pacat ca...sunt eu asa....si nu ma pot bucura de el. Am fost impreuna pe munte. A fost ideal.Desi noaptea ma cam sufoca...la propriu... dar in ansamblu...a fost fantastic...Am stat ca doi mosuleti si am dicutat multe lucruri. initial eram ferm convinsa ca ma voi plictisi teribil. Dar nu a fost sa fie. Nici macar nu am simtit cand a trecut timpul. Ceea ce nu mi se intampla prea des. Mi-a mutat axa temporala 180 de grade. 4 zile cat a tinut excursia a fost...superb. Nu m-as fi asteptat. Ne potrivim atat de bine...la orice...si la ce nu ne potrivim, ne contrazicem...si venim cu argumente solide. Chiar daca ramanem cu aceiasi parere, cel putin constientizam parerea celuilalt. Si ce bine e...pacat ca nu ma pot bucura de bine...si imi ghidez viata dupa ideea ca singura suferinta reala este aceea de a nu fi suferit suficient....Cu el totul e altfel...e atent...grijuliu... un pic coleric, dar simpatic...mai ales cand se enerveaza pe ceva. Il privesc si vad...o aroma de necunoscut foarte placuta...in care te avanti cu capul inainte si din care stii sigur ca va iesi ceva frumos....asta in cazul in care ai ceva de oferit...atat de rau imi pare ca nu mai am nimic de oferit...ca sunt atat de goala...am investit prea mult in ceva care stiam ca nu are rost. Si acum cand exista rostul...nu mai exista resurse....

Fast forward....?

Adult Video

Play:
...................................................................................

Pause:
(http://lucrurisimplee.wordpress.com/2010/01/17/de-ce-prostia-femeilor-nu-are-limite/)
14. Pentru ca sunt ieftine. Pentru ca le prostesti cu cateva vorbe frumoase, false promisiuni si o cafea buna. Pentru ca se lasa vrajite prea usor.
16. Pentru ca ar lasa cele mai importante treburi pe care le au de facut intr-o zi, daca el suna si zice “hai sa ne vedem”.

Rewind:
m-am trezit de dimineata si am fost la scoala...dupa foarte mult timp... m-ai sunat si m-ai intrebat ce fac...dupa primul seminar am plecat...

Fast Forward:
trupul tau ma acopera... parfumul clipei arse imi inteapa amintirea... respiri usor cu capul pe pieptul meu...adormi...si cat de bine e sa te vad asa... dezgolit de inhibitii, de masti, de ascunzisuri, de tot ceea ce esti cand esti langa mine cu altcineva in gand...

Play:
mi-era dor sa iesim asa...sa stam la taclale despre nimicuri...sa fim la fel cum eram odata...nu conteaza ce zici, ce zic...suntem acolo...prieteni, amici, cunostinte, iubiti, amanti....suntem toate astea...uneori mai mult de atat, alteori nici macar...dar suntem in aceiasi situatie...in realitatea noastra ciudata...sau in realitatea mea ciudata...

Rewind:
e cald afara. in autobuz acest lucru a devenit insuportabil...simteam cum ma ingradesc toate gandurile si ma sufocam in mintea tutuor celor de langa mine... asta pana am ajuns la tine...ne-am uitat la un film...

Pause:
mana ta timid mi-atinge trupul. (asa-i ca nu vrei sa-mi mai dai sperante? sa-mi dai motive pentru a ma agata de iluzia ca totusi e ceva mai mult de atat?) cu unghiile-mi inegale ma joc pe autostrada de vise naruite de neputinta ta de hotarare... ma iau fiori si incet confund imbratisarea ta cu cea a lui Avraam...devenim axis mundi, Adam si Eva, sau chiar mai mult de atat...Pentru o clipa devenim eternul... suntem totul in acel moment. nimic nu e mai presus sau mai prejos de noi...definim orice... cu toate astea...incet cad inspre realitate...trec de ea...cobor fiecare din cele 9 cercuri...cu mare grija si cu o rapiditate incredibila... si asta pentru ca desi eram amandoi prinsi in propriul nostru Eden, tu nu erai acolo...sau erai? nu sunt foarte sigura...te-ai prabusit pe pieptul meu....

Fast Forward:
nu stiu ce sa fac...sa-ti dau mesaj...sa nu..."te scot la aer?" da...ne-am plimbat...si m-ai intrebat de ce-mi place Luna...cum as putea sa-ti explic in foarte putine si logice cuvinte ca Luna...si eu...nu ne deosebim prea mult?
am facut intrecere cu broaste...si am ras...

Pause:
de multe ori ma intreb ce vreau de la tine...sau ce vrei tu de la mine...dar nu cred ca vreau sa stiu in fond...nici nu cred ca mai conteaza pana la urma...uneori e greu...alteori vreau sa plec, sa nu te vad...dar nu ma lasi...si ne intoarcem in acelasi punct...daca as avea curaj sa iau o decizie...dar nu o fac...e bine... Te iubesc? poate... Te urasc? nu cred... ai tu un stil de a tine la mine care ma face sa nu renunt...dar nici sa sper...
poate ca e seara si deja nu mai gandesc coerent...

Play:
"Nimic nu-i al meu, e tot al tau"

A ta...

Juventus - Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine

Intro:
"La rascruce de vanturi", "Trei oameni intr-o barca" vand "Iluzii pierdute"... Eu, inchisa in "Ospiciul muzelor" incerc sa-mi regasesc viata scriind "Jurnalul unui geniu". Sunt "Singur pe lume", "In cautarea timpului pierdut".


Pause:
Ratacitor intre realitati, ruginesc. Mi-atarn visele pe o panza de paianjen incretita de roua.

Play:
Soarele isi leagana soldurile inspre apus. Si cat as vrea sa apuna... Ma foiesc in pat...dar gandurile mele zboara spre veghe si incet se materializeaza in propria lor realitate... Intangibila mie, de altfel.

Rewind:
E seara. Iti dau mesaj sa iesim la bere. Si iesim. Eu sunt putin schioapa, ca ma doare piciorul. Stam de vorba la o masa. Mi se pare ca visez...sau ca pur si simplu mi se pare. Am senzatia ca te uiti la mine ca la o persoana iubita. Mai mult ca sigur m-am inselat. Dar cumva nu reusesc sa ma conving. Ne intindem la vorba si piedem ultimul autobuz. Am venit cu tine sa-ti iei ceva de mancare. Mananci langa mine pe banca iar eu citesc Adevarul de seara. Ma uit la tine... si ma tem sa nu vezi cat de mult ma apropii de ceea ce cred ca vrei sa fiu. Ne urcam in taxi si mergem spre tine. Coboram amandoi. Ma intrebi daca raman.. As fi vrut. imi doream cu ardoare sa-mi spui vino! sa ma iei in brate si sa ma porti pe cai nebanuite. sa sarutam incestul si sa radem patimii in fata.... mi-ai spus noapte buna in schimb... mi-am bagat "They" si inaintam siontac siontac spre casa. Ma suna un prieten. Discutam ore in sir despre mine...Mare greseala!!!! Dar nu intelege si continua... Mi-am reanalizat conceptiile in timpul discutiei...cat de putin m-am schimbat...

Fast Forward:
M-am trezit azi dimineata cu gandul de a ma duce la scoala...ti-am dat mesaj. Ne-am intalnit la cafea. Am vorbit. Cum vorbisem cu putin timp in urma. Nu ma asteptam la mari rezultate, dar ai venit. Ai venit!!! Si mi-era bine. sau..nu? nu mai stiu. cert este ca m-am trezit din visare cand mi-ai spus ca trebuie sa pleci. Am spus ca nu-ti dau drumul(nu vorbeam serios...esti liber sa faci ce vrei...cu cine vrei..) M-am ridicat impunatoare dupa momentul de slabiciune si ti-am trantit in nas ultima portita inspre mine. Asta pana m-ai luat la dans. Garantez ca nu mai stii cum se numea piesa...insa eu stiu. picase la fix...(lie to me-bon jovi).

Pause:
"As fi vrut sa scriu despre varstele de atatea feluri prin care-am trecut pana acum, fara sa-mi dau seama, despre cele ce ne-apropie sau ne despart de ceea ce suntem, de ceea ce ramanem cu adevarat; despre neputinta de a vorbi despre tine insuti ca despre o fiinta unitara, despre oroarea ca-n orice timp prezent nu esti, de fapt, decat un intermediar, un precursor" "Despre rabdarea cu care incerci sa imparti apele atator vorbe despre tine,care te bruiaza,te micsoreaza,te impiedica,te falsifica,te destrama. De-aceea fugi din calea lor,te feresti,ii ocolesti,caci n-ai nici o legatura cu ei. Esti nubil si inutil. Ca un linx privindu-se-n oglinda, stand la panda. Te uiti la tine si parca ti-e mai bine: sunteti doi, puterea creste... Esti recunoscator frumusetii tale ca e, si-apoi uiti. Cutreieri molesit tise si zade de aer, paienjenisuri si ceturi, turbioane, cautand nici tu nu stii ce. Ai o mie de simturi. Iradiezi. Te strabat senzatii si viziuni pentru care nu esti pregatit." " Te topesti lent ca un jeleu sub o dogoare straina. Se petrece ceva de neinteles si nu stii cine-i de vina. Esti obosit. Nu mai poti. Curgi in Himeria. Te-ntorci intreg si mut si-ti vine sa canti la trompeta, sa lovesti usor un trianglu, sa gafai pe-o bicicleta, sa-noti pe sub apa cu ochi deschisi, sa dispari intr-un nor sclipicios.
Te recunosti?"
"Despre elanul si balmajeala cu care ai parcurs atatea faze ale informului, amoralitatii, aiurarii, suavitatii lancede, faze ale naivitatii tampe, ale rusinii, destramarii, ingalarii. furiei de doi bani, vinovatiei. Te-au dat la fund, te-au mutat, te-au supus. Dar ti-au sporit indarjirea...

Despre forta uriasa si nestiuta pe care-ai simtit-o de atatea ori printr-o brusca dorinta de-a merge pe un drum pustiu, la nesfarsit, zile si nopti, fara teama, cu un rucsac in spate si cu aer mult in jurul tau.

Despre amestecul asta de iubire si ura (pe care doar tu si eu il intelegem), de clocot si indiferenta reptiliana (pentru ca nu esti nici fierbinte, nici rece, nici caldicel, ci si fierbinte, si rece, si caldicel)...

Despre splendoare ametitoare si moale a imaturitatii, despre forta confuziei, vagului, indoielii care te fixeaza in centrul gol al vartejului istoric de unde-ti anunti inflorirea c-un sunet bizar, ca nu stiu ce ciudata semintie ierboasa...

Despre cinismul tau de apas, despre violenta ta neputincioasa, despre tine blegule si fraierule, umbra frematatoare, despre tine fecioara pacatoasa, nerusinata, june viclean cu pielea fierbinte, fatalau nehotarat cu par lung de aur, tocilarule, barbatus delicat, despre tine pisicuta-prostuta, despre tine mironosito, despre tine hard-istule cu suflet de hulub, despre tine baiatule fata c-un cercel lucind in ureche, despre tine fara pereche, despre tine adolescent evanescent, despre puterea ta, despre ticalosia ta dar mai ales despre profunzimea chinuitoare si limpede cu care nu te vei mai intalni niciodata."

Rewind:
A rasarit Luna...si inca ma gandesc... Ma gandesc la prietena mea, care abia s-a operat...la alta prietena care nu-mi mai vorbeste...la tine, la toti cei in care te caut...la mine, la tata, la tot si toate...gandurile vin buluc...car crash...spital...mana in gips...politie...plumb..lacrimi... fast forward...please, fast forward... pause...fast forward...

Pause...

“If you have it you don’t need it.
If you need it you don’t have it.
If you have it you need more of it.
If you have more of it you don’t need less of it.
You need it to get it,
and you certainly need it to get more of it.
But if you don’t already have any of it begin with
you can’t get any of it to get started
which means you really have no idea how to get it in the first place, do you?
You can share it, sure.
You can even stockpile it if you’d like.
But you can’t fake it.
Wanting it, needing it, wishing for it.
The point is,
if you’ve never had any of it, ever
people just seem to know.” [Bruce Campbell - OldSpice ad]

Alpinismul e o treaba serioasa... "mortal" de serioasa

http://anghelmarian.wordpress.com/2010/03/15/sa-ne-radem-putin/



Alpinismul este o activitate serioasă… ba chiar foarte serioasă!

Şi de asta şi-au dat seama mulţi din cei care au făcut rapeluri ultra-neregulamentare… sau au dârdâit prin corturi, ascultând viscolul la câţiva milimetri distanţă… sau cei au zburat ceva metri în cădere!

Nu mai vorbesc de cei care au fost implicaţi în accidente montane sau care au prieteni rămaşi pentru totdeauna pe munte…

Şi cu toate acestea, ne place muntele şi alpinismul! Şi seara, atunci când stai ghemuit în sacul de dormit sau într-o regrupare la mare înălţime… îţi mai aduci aminte câte o glumă, câte un banc, pe care le povesteşti coechipierului! Glume precum cele de mai jos…

Câteva motive pentru care urcarea pe stâncă este mai bună decât sexul

- O căţărare poate dura toată ziua;

- Topo-urile şi jurnalele din refugii îţi pot spune câţi căţărători au fost pe acolo înaintea ta;

- Poţi să-ţi alegi lungimea şi diametrul corzii personale;

- Întotdeauna este cineva care să te susţină, dacă nu mai poţi;

- Poţi să-ţi laşi echipamentul de protecţie în fisură, pentru următorul căţărător;

- Nu eşti considerat un ciudat, dacă mergi îmbrăcat cu un ham pe tine;

- Singurul cauciuc pe care-l foloseşti, este cel de pe talpa espadrilelor;

- Încă sunt o mulţime de pereţi neatinşi de oameni;

Diferenţa dintre un jucător de golf şi un căţărător?

Primul spune: Aaa… rahat! Al doilea: Rahat! Aaa…




Semne că eşti un alpinist cu vechime…

- Când te duci la biserică, cauţi posibile linii de căţărare pe tavan;

- Ştii cum să urci pe acoperişul casei fără scară;

- Îţi cumperi pantofii cu două mărimi mai mici;

- Eşti ofticat că ai plătit 200lei pe o pereche de blugi Levi`s, dar este super ok să-ţi cumperi un Gore-tex la 1.000lei;

- Tot echipamentul de căţărare valorează mai mult decât maşina;

- Renunţi la un post bun, doar pentru a avea timp să te caţări mai mult;

- Lista de nume pentru viitoarele trasee de căţărare este mai lungă decât lista prietenilor;

- Pioletul tău este cu coadă de lemn;

- Observi că echipamentul istoric expus în vitrina magazinului de munte, este mai nou decât echipamentul tău;

- Ai un traseu de căţărare pe exteriorul casei;

- Ciorapii de trei zile în picioare sunt prea curaţi pentru a fi schimbaţi;

- Îţi foloseşti pioletul pentru a curăţa scările la intrare;

- Te trezeşti din somn, îţi pui hamul pe tine şi când să ieşi pe uşă cu espadrilele în mână, realizezi că trebuie să mergi la birou, de fapt;

- Ţipi comenzi de căţărare în timp ce faci sex;

De pe o stâncă înaltă cad doi alpinişti, un optimist şi un pesimist.

Pesimistul: – Eu cad!

Optimistul: – Eu zbor!

Câteva motive pentru care urcarea pe stâncă este mai bună decât dragostea

- faceţi ceva plăcut, de care vă bucuraţi AMÂNDOI;

- partenerul nu se supără dacă uiţi prima zi când v-aţi căţărat împreună;

- în mod normal, partenerul nu aruncă cu obiecte după tine, ca un argument final;

- dacă rămâi fără un partner, poţi găsi cu uşurinţă altul;

- comunicarea dintre parteneri este mai simplă şi sigură (chiar dacă bate vântul!);

- în cazul unui eşec, o ruptură de os se vindecă mult mai rapid decât o inimă frântă;

Doi alpinişti pe munte. Unul alunecă într-o crevasă cu capul în jos. Celălalt se apleacă în buza crevasei şi strigă:

- Te-ai rănit?

- Nuuuu! aude el

- Cum aşa?!

- Sunt încă în cădereeeeeee!…

De ce este mai faină căţărarea decât sexul… din perspectiva unei femei

- stânca este întotdeauna tare;

- când vrei să te caţări, stânca nu este ocupată cu meciul de fotbal;

- stânca nu se plânge niciodată de ce tip de protecţie foloseşti;

- poţi merge la căţărare cu parteneră, fără să fii acuzată de ceva;

- poţi merge la căţărare în orice perioadă a lunii;

- căţărarea se termină atunci când tu atingi vârful;

- nu ţi se face ruşine dacă maică-ta îţi găseşte echipamentul de căţărare;

- nimeni nu a rămas însărcinată în urma unei căţărări pe stâncă;

Un alpinist căzut într-o crevasă este găsit de către o echipă comună Crucea Roşie şi Salvamont. Cum îl văd, strigă de sus:

- Crucea Roşie şi Salvamontul sunt aici!

Iar alpinistul din adâncuri:

- Nu donez nimic!…

De ce este mai faină căţărarea decât sexul… din perspectiva unui bărbat

- când te caţări, doar tu trebuie să atingi vârful;

- când te caţări şi cu altcineva, în afară de partenerul tău obişnuit, nimeni nu devine ofticat ba din contra, puteţi face o echipă de trei;

- o mână bine băgată în fisură este la fel de satisfăcătoare ca şi orice altceva;

- nu contează de câte ori eşuezi; întotdeauna poţi reveni;

- unui perete de stâncă nu-i pasă dacă apari mai târziu;

- când te caţări, poziţiile ciudate sunt considerate „cool”;

- partenerul nu se supără dacă nu mai ai chef de fisură şi vrei să încercaţi ceva pe faţă;

- o gaură de doar trei degete nu este mare deloc;

Ture faine!